Pentru că nu-şi găsesc un loc de muncă şi nu-şi permit să achite o chirie lunară, mulţi tineri sunt nevoiţi să revină în sânul familiei. Convieţuirea cu părinţii, după mai mulţi ani de libertate, poate fi un compromis necesar pentru a trece peste un impas. Unii părinţi se bucură, alţii se simt ruşinaţi în faţa vecinilor.

Ioana C., o braşoveancă de 38 de ani, s-a mutat acum câteva luni acasă cu mama ei, după ce nu a mai răzbit cu cheltuielile din Capitală. În ultimul an, a trimis zeci de CV-uri şi a discutat cu tot atâţia posibili angajatori, dar nu a apărut niciun job conform pregătirii şi experienţei sale de manager de top în firme multinaţionale. Penuria de locuri de muncă, dar şi cheltuielile enorme pentru întreţinerea casei cumpărate în urmă cu câţiva ani, după ce a divorţat, au determinat-o să facă pasul decisiv: şi-a mutat lucrurile în Braşov şi a scos casa la vânzare. „A fost o decizie grea, iar traiul cu mama, după atâţia ani de independenţă, nu e deloc uşor, dar pur şi simplu nu am mai avut ce face. Casa mă costă enorm, aşa că mai bine o vând şi din banii ăia trăiesc la Braşov şi o ajut şi pe mama", spune Ioana.

Dezamăgită de oferta de pe piaţă

Acelaşi lucru vrea să-l facă şi Andrada R., o tânără de 24 de ani din Bacău. Ea ­este pe picior de întoarcere, de la Bucureşti acasă la părinţi, după ce a încercat în zadar să-şi găsească un loc de muncă pe specialitatea ei. A absolvit Facultatea de Sociologie, apoi un master în relaţii publice şi comunicare, dar, de trei luni, nu a reuşit să se angajeze.

„Am lucrat pe toată perioada studiilor, dar acum trei luni am renunţat la jobul pe care îl aveam, de recepţioneră la o firmă de avocatură, pentru că nu era foarte solicitat şi nu mă satisfăcea profesional. De trei luni am câteva activităţi de voluntariat, dar nu am găsit un loc de muncă în Bucureşti", spune tânăra băcăuancă. „Am început s