Excesul de ţesut adipos provoacă un stres organismului, care creşte rezistenţa celulelor la insulină. Obezitatea abdominală creşte riscul de diabet, iar scăderea în greutate corectează parţial glicemia şi reduce necesarul de medicamente.
Mecanismele de apariţie a bolii sunt complexe, dar creşterea incidenţei poate fi pusă şi pe seama numărului tot mai mare de persoane obeze. „Obezitatea este factor de risc al diabetului zaharat de tip II, iar mecanismul principal constă în instalarea rezistenţei la insulină a celulelor", ne spune medicul specialist în diabet zaharat şi în nutriţie Adrian Copcea, de la Centrul Medical Asteco din Cluj-Napoca. Potrivit medicului, principalul vinovat în apariţia bolii este excesul de ţesut adipos dispus pe abdomen şi perivisceral, adică în jurul organelor interne.
Boala adultului a devenit şi a copiilor
Dacă până acum se credea că diabetul zaharat de tip I (insulinodependent) apare la copii, iar cel de tip II mai ales după vârsta de 45 de ani, ultimele date arată că această graniţă se estompează. Din ce în ce mai mulţi copii suferă de boala care până acum era rezervată adultului, fapt ce susţine teoria asocierii dintre obezitate şi diabet. În diabetul de tip I, problema o reprezintă o secreţie insuficientă de insulină, hormonul care metabolizează glucoza, de către celulele pancreasului. În cel de tip II, problemele sunt mai complexe şi implică atât apariţia rezistenţei la insulină, cât şi scăderea producţiei acesteia.
Se dereglează metabolismul
Există mai multe mecanisme prin care obezitatea creşte riscul de diabet. Pe de o parte, ţesutul adipos în exces eliberează substanţe ce stimulează inflamaţia. Acestea „stresează" celulele, făcându-le rezistente la acţiunea insulinei. Alt mecanism este legat de creşterea concentraţiei de acizi graşi în sânge şi de creşterea producţiei de glucoză la
