Dacă îi întrebi pe actorii din noul film al lui Adrian Sitaru, "Din dragoste cu cele mai bune intenţii" (Hi Film), cât de greu sau cât de uşor le-a fost să interpreteze rolurile încredinţate, majoritatea îţi răspund că au avut o experienţă similară în realitate, de aceea au realizat personajele cu uşurinţă. Iar regizorul mărturiseşte că "povestea e ruptă din viaţă", că în proporţie foarte mare "e personală".
Pelicula e la primul său test, adică la un festival de film, unde a şi avut premiera absolută, aşteptând cumva şi "verdictul" juriului, căci a fost înscrisă în competiţia oficială la Festivalul de la Locarno (3-14 august). "Verdictul" ar consta într-un premiu, care să dea "curaj" publicului să-şi dorească să vadă o producţie cinematografică românească în care dramatismul se balansează cu umorul. Să ai o poveste aproape reală şi să faci o ficţiune artistică de mare fineţe e ceva.
Totul porneşte de la textul scris de Adrian Sitaru. În 2007, timp de o săptămână, mama sa a avut o problemă de sănătate, fiind spitalizată. "Am scos esenţa (...), m-am ţinut destul de fidel de acest caz, căci nu avea rost să mai pun multă ficţiune, că uneori viaţa bate filmul", afirmă cineastul. El este conştient de faptul că acest gen de filme, cu un umor chiar autentic, zău, nu prea e gustat la noi.
E o poveste pe cât de obişnuită, pe atât de necrezut, dacă nu mergi să vezi filmul (asta mai târziu, când va intra în reţeaua cinematografică). "Din dragoste cu cele mai bune intenţii" ni-l prezintă pe Alex (Bogdan Dumitrache), un tânăr cu serviciu în Capitală care atunci când află că mama sa (Nataşa Raab) a fost internată la spital, în urma unui accident vascular, lasă totul baltă şi pleacă, din Bucureşti, acasă, în provincie. E tot mai neliniştit, agăţându-se de ideea că ar fi foarte bine să o mute la un spital din alt oraş, mai mare şi unde ş
