Violenţă pe bune, cu sînge, geamuri sparte, după o intervenţie violenţă a poliţiei, după o ignorare violenţă din partea autorităţilor a condiţiilor de viaţă din diverse zone ale Londrei.

Violenţă pe bune cu bani care dispar împreună cu joburi, violenţă imagistic apocaliptică, creştere violentă a preţului aurului, frică violentă de viitor.

Incendiile din Londra au ajuns şi în buletinele de ştiri din România. Manifestaţiile organizate de sindicate în Anglia, cu sute de mii de oameni în stradă, acum cîteva luni, nu au reuşit să prindă spaţiu în principalele buletine de ştiri de la noi; poate cîteva bătăi. La fel şi manifestaţia impresionantă de săptămîna trecută din Israel, tot jumătate de milion de oameni şi tot ştiri frugale.

Cuvîntul cheie în tot acest haos e AUSTERITATE. Şi el uneşte periculos cetele de adolescenţi care fură gadgeturi din magazinele incendiate cu băieţii care privesc îngroziţi panourile cu cifrele de la bursă.

Cameron iese şi condamnă criminalitatea după ce condamna multiculturalismul, un soi de litanie de început pentru demararea austerităţii în rîndul celor defavorizaţi. Lucrurile se leagă încet.

Austeritate înseamnă neputinţă, iar ea a fost anunţată din startul crizei ca unică metodă. Majoritatea comentariilor despre starea UE sau SUA dau vina pe politic. Dintr-o dată toată lumea şi-a amintit că politica nu e un conglomerat de SRL-uri, dintr-o dată politica nu mai e un fel de business. Lumea urla dupa lideri, dupa decizii ferme, dupa interventii in minunata piata libera.

Austeritatea loveşte în ambele tabere, în tinerii furioşi îmbrăcaţi în trening şi cu glugă pe cap şi în poliţiştii din ce în ce mai puţini sau din ce în ce mai mulţi. Austeritatea loveşte straniu: sau distruge siguranţa minimă pe străzi sau o întăreşte pînă la abuz. Exemplul românesc: după criza din 2008 bani importanţi au fost direcţionaţi căt