România e o ţară stabilă, cu multe lucruri pe care te poţi baza, sigu-re şi dinainte ştiute. Că atunci când premierul şi preşedintele ţării îţi promit o viaţă mai bună ea va fi cu siguranţă mult mai rea şi mai grea. Spune preşedintele „Să trăiţi bine!"?
Asta înseamnă că o să trăiţi (trăim) rău. Promite premierul nu ştiu câte sute de km de autostradă? Sigur n-or să se facă, dar se vor face câteva zeci, cu ţârâita. Te anunţă Căile Ferate că trenul cutare ajunge la mare în două ore şi treizeci de minute? Sigur o să facă trei ore în cazul când eşti norocos. De altfel, orice anunţ din Mersul Trenurilor trebuie citit invers: trenul cutare, spun ei, face până în cutare staţie opt ore. Fii sigur că el face nouă sau zece, dacă nu mai mult.
Ca să nu mai spun că Mersul Trenurilor nu îţi dă vreo indicaţie sigură, multe dintre trenurile menţionate acolo sunt suspendate imediat după ce cartea se tipăreşte şi se vinde. Ai carte, dar n-ai parte. Încă un lucru sigur în patria noastră, care-ţi dă un sentiment al stabilităţii. Îţi promite cineva, om de rând, apropiat sau nu, că vine să-ţi aducă ce are de adus în ziua cutare la ora cutare? Adaugă o zi, două, iar despre ore, las-o mai moale, aşa ceva nu există, cum nu există minutele la CFR (că un prieten mai tânăr zicea de nu ştiu ce tren că n-a ajuns la minut: păi, dacă minutul nu există...). Cum nu există nici subdiviziunea numită ban a leului aşa-zis tare.
Apropo, zice dl Isărescu despre leu că e tare? Poţi fi sigur că e moale sau, mai degrabă, slab. Promite naţiunii dna ministru Udrea că o să avem nu ştiu ce turism dezvoltat, înfloritor? Fiţi siguri de contrariu. Şi tot aşa până la saţietate. Un poet, Geo Dumitrescu, spunea cândva, mai demult, „Doamne, ce bine e să ai certitudini!". Uite că le avem, chiar dacă nu sunt tocmai cele la care râvneam. Cred că România de azi ar trebui premiată pentru stabilitate, aici
