M-am ocupat de aceasta miscare politica inaintea alegerilor mid-term pentru Senatul si Camera Reprezentantilor din 2 noiembrie 2010 (vezi postarea pe Contributors) . Tea-Party este o miscare populara (unii spun populista) extrem de comentata in mass-media americana, cu multi suporteri, dar si mai multi detractori, parerea mea ca aceasta miscare merita toata admiratia dar si multe dintre acuzele aduse.

Miscarea “Tea Party” nu are o conducere centrala si este de fapt o federatie de organizatii locale, care are astazi cam 40 de mii de militanti si mai mult de 300-350 de mii de sustinatori (dublu decat am mentionat in articolul de acum 10 luni). In 2009 au organizat cateva sute de demonstratii pe teritoriul Statelor Unite, in 2010 numarul demonstratiilor au fost la nivelul miilor. 2011 a fost un an mai slab, dar inca nu s-a terminat. Cred ca vom asista in curand la o noua reizbucnire a activitatilor acestei miscari. Majoritatea membrilor miscarii “Tea Party” sunt membrii sau simpatizanti ai aripei conservatoare a partidului Republican din Statele Unite. Detinand opinii libertariene, membrii miscarii s-au revoltat impotriva legislatiei de relansare sustinuta de administratia Obama si militeaza impotriva risipei guvernamentale, dificitul federal si, in general, impotriva asa numitelor masuri de relansare economice, care nu prea reusesc sa relanseze economia americana.

Pana astazi miscarea si-a “construit” un arsenal politic bazat pe aproximativ 200 de politicieni la nivel national, toti republicani. Un grup de cam 20 de parlamentari, propusi si sustinuti de Tea-Party, au condus “rebeliunea”, care a produs impasul care a generat recentele dispute pe seama plafonului de indatorare. Politicienii cei mai cunoscuti (la nivel american), care sustin si sunt sutinuti de Tea-Party, sunt: Michele Bachmann, Sarah Palin, Dick Armey. Ron Paul este considerat teoretician