Nu cred ca exista in Romania categorie profesionala mai umilita decat aceea a cadrelor medicale. Prost platiti, prost echipati, tintele preferate ale presei, mereu prea putini, toti cei care lucreaza in sistemul Sanitar au ajuns in ultima vreme si tintele unor violente fizice grave in fata carora nu-i apara nimeni.
Cazul brancardierului injunghiat la Cluj nu este o intamplare. Am avut astfel de cazuri in mai multe spitale din tara, inclusiv in ambulatoriul Spitalului Universitar din Capitala. Viata soferilor si cadrelor medicale de la Ambulanta este un sport extrem si cele mai multe dintre agresiunile la care sunt supusi nici macar nu mai reprezinta stiri.
Oamenii in halate albe infrunta tot ce e mai rau in noi, adica tot ceea ce scoate la suprafata durerea, disperarea, frustrarea, furia. De multe ori, cei nervosi au, in felul lor, dreptate, caci sistemul sanitar din Romania este ca o branza plina de gauri.
Este normal sa te enevezi cand astepti prea mult Salvarea, consultatia sau operatia, cand procedurile sunt prea complicate sau cand esti plimbat intre sectii si spitale. Este frustrant sa afli ca iar nu sunt medicamente, ca iar trebuie sa vii cu vata de acasa, dupa cum este exasperant sa fii mereu cu mana in buzunarul cuiva, de la medic la brancardier.
Dar cadrele medicale sunt ultimele vinovate pentru asta. Dimpotriva, sunt si ele victime ale sistemului. Se asteapta mult pentru ca sunt putini, procedurile nu au fost inventate de ei, ci de autoriati in domeniu care, in mare majoritate, habar nu au ce se intampla intr-o unitate de primire urgente, de exemplu.
Fac greseli pentru ca, cel mai adesea, sunt suprasolicitati, lucreaza cu aparatura de pe vremea lui Pazvante si, din nefericre, multi dintre cei mai buni dintre ei au cam plecat prin alte tari unde sunt respectati. Am mai spus-o, nu cred ca sunt feric
