Era o seară de joi, 15 decembrie 2005. Ioana, mama Andreei Simon, pusese la fiert nişte cartofi, să facă piure. Ar fi avut nevoie de o cutie cu smântână. Şi-anunţă că pleacă până la magazinul de peste drum, însă Andreea se oferă să meargă ea. Avea 9 ani, era descurcăreaţă şi nu se temea seara pe stradă. Făcea karate de un an şi jumătate, taekwondo, şi de trei ori pe săptămână venea singură, pe întuneric, de la antrenamente. Vineri, a doua zi, ar fi avut examen pentru centura albă cu bandă galbenă.

În seara aia, Andreea s-a oferit să meargă la magazin şi pentru că voia să se mai uite la raftul cu bibelouri. Venea Crăciunul şi căuta un cadou pentru părinţi. Aşa că a insistat să se ducă. A lăsat pe-un colţ de masă batonul de ciocolată din care mânca, şi-a scos elasticul din păr, şi-a pus nişte bocanci şi geaca fără glugă pe ea şi a plecat aşa, în pantaloni de trening, cu capul descoperit şi fără mănuşi. Afară era ger, - 15 grade, dar magazinul era aproape, şi-ntr-un sfert de oră ar fi fost înapoi. Era 18:55 când a ieşit din casă. Cu 25 de minute mai devreme, Tiberiu Burcuţă îşi terminase orele de condus. Stă mărturie declaraţia instructorului auto, care spune că l-a lăsat în dreptul magazinului "Napsugar”. Cel spre care venea Andreea, să cumpere smântână. Fetiţa nu s-a mai întors niciodată acasă. La ora 19:01, camerele de supraveghere din interiorul "Napsugar” o surprind intrând în magazin. Merge printre rafturi şi pune în coş exact ce-i ceruse mama să ia: patru sticle de apă minerală, o duzină de chibrituri, o cutie cu smântână şi un caiet. Pe bonul de casă e trecută ora 19:05. Andreea primeşte restul de la un milion de lei şi iese afară, unde se întâlneşte cu doi colegi de şcoală, fraţi. Stă cu ei câteva minute, apoi se grăbeşte înspre casă. Iar pe drum dispare, într-o fracţiune de secundă. În jurul orei 19:15, Ioana, văzând că Andreea nu apare, pleacă dup