- Istoric - nr. 842 / 10 August, 2011 Atestata documentar-istoric la 1283, localitatea Biertan de pe Tarnava Mare a fost, vreme de aproape trei secole (1572-1867), resedinta episcopala a credinciosilor sasi transilvaneni. De unde si nevoia construirii, intre anii 1490-1524, a unei impunatoare biserici-cetate fortificata cu ziduri groase, cu turnuri si santuri de aparare. Initial a fost biserica catolica, dar dupa reforma lui Martin Luther, deci dupa anul 1541, devine biserica evanghelica. Maretia si frumusetea ei au fost argumentele care i-au determinat pe specialistii UNESCO de la Paris sa o inscrie pe Lista Patrimoniului Mondial al Umanitatii. "Zestrea” interioara a bisericii se compune dintr-un imens altar, construit de iscusiti mesteri tamplari adusi de la Viena si de la Nurnberg. El are in componenta sa 28 de mari panouri picturale cu scene religioase-biblice. Dintre acestea insa, astazi, doar 18 mai sunt oferite vizitatorilor, restul fiind "ascunse” privirilor, din dorinta protejarii lor de eventualele stricaciuni, cauzate de repetata inchidere si deschidere a celor patru usi ale altarului, compuse, la randul lor, din tot atatea masive icoane laterale asezate pe Crucifix. In partea inferioara altarului se afla doua mici icoane laterale care pot fi inchise si deschise, in functie de evenimentul bisericesc si de ritualul slujbei religioase. In mijlocul iconostasului este randuit cel mai mare si mai vechi panou pictat, provenind de la primul altar bisericesc. Picturile sale reprezinta, in decorul unei plantatii cu vita-de-vie, rastignirea lui Isus. Apostolii sunt reprezentati de boabele ciorchinilor de struguri, Sfanta Maria stropeste cu apa plantele, iar Iosif sapa la radacina vitei. Ca la inceputurile sale a fost biserica catolica o dovedesc vechile documente scrise care marturisesc existenta pe altar, in locul crucifixului cu Isus, a chipului Sfintei Fecioare