Primele zile ale Festivalului de Film Istoric ce se desfăşoară între 5 şi 15 august în cetatea Râşnovului s-au scurs. Ele au stat sub semnul memoriei. Amintirea martirilor puşcăriilor comuniste, privirea retrospectivă auspra atentatelor din 11 septembrie şi un remember trist ce a marcat scurta viaţă a cineastului româno-american Nicholas Dimăncescu mort la doar 26 de ani.

În tentativa de a nu risca repetarea evenimentelor tragice din istorie prin uitare, un astfel de festival funcţionează foarte bine ca memento. Dar ca în orice autentică Odisee, drumul până la destinaţie face parte din show. Dacă eşti bucureştean amator de istorie şi vrei să-ţi petreci un weekend la festivalul de la Râşnov trebuie să te înarmezi cu câteva obiecte şi obiective neapărat necesare. În primul rând cu infinită răbdare căci indiferent ce cale ai alege alta decât aceea de a te teleporta drumul se anunţă lung ca o zi de post aşa cum îi stă bine unei zile de vineri.

Chinurile unui cinefil prins în trafic

Dacă mergi cu maşinuţa proprie trebuie să iei în calcul că o sută şi ceva de kilometri se pot face şi în patru-cinci ore şi dacă mergi cu trenul cam tot pe acolo. La trecera timpului poate ajuta o carte sau, dacă e cam exagerat sfatul, măcar un audio book. Cel cu Andrei Pleşu citind din „Despre îngeri" e numai bun când în mod normal i-ai înjura pe cei responsabili cu lucrările de pe DN1 de toţi dracii. Dacă totuşi decizi, cum greşit am făcut eu, să mergi cu un microbuz C&I, pe lângă faptul că petreci aceleaşi patru-cinci ore pe DN1 mai stai şi la mâna unui şofer nesimţit şi manelist, demn reprezentant al acelei a treia categorii umane din enumerarea oameni buni, răi şi şoferi, care îţi spune că deşi are staţie în Braşov nu te poate lua la bord pentru că destinaţia lui finală e Târgu Mureş, de parcă nu poţi urca în trolebuzul 85 decât dacâ mergi la gară. Alte staţii nu