Gabriela Maria Man este psiholog şi asociat în cadrul Man & Man Societate Civilă Profesională de Psihologie, absolventă a Facultăţii de Ştiinţe, Specializarea Psihologie din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, absolventă a masteratului „Psihologie clinică si psihoterapie” la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu şi absolventă a Şcolii de Psihodramă Clasică din cadrul Asociaţiei Române de Psihodramă Clasică.

Ce e comportamentul asertiv?

Omul se naşte într-un sistem de relaţii cu alte persoane, iar primele relaţii în care este implicat sunt relaţiile cu părinţii şi cu cei din familie, iar aceste sunt mai mult impuse decât alese. Pe măsură însă ce omul înaintează în vârstă relaţiile se diversifică şi sunt mai degrabă o consecinţă a alegerilor personale. În relaţiile cu cei din jur dezvoltăm de-a lungul vieţii o gamă largă de comportamente, care se nuanţează în funcţie de situaţie şi moment, însă cu toate acestea comportamentele interpersonale pot fi grupate în trei mari categorii: categoria comportamentului agresiv, a celui pasiv şi a celui asertiv. Dintre toate cele trei categorii de comportamente, comportamentul asertiv este expresia maturităţii personale, celelalte două categorii deşi pot determina satisfacţii de moment, pe termen lung duc la prejudicii atât în plan persoanal, cât şi social.

Comportamentul asertiv presupune ca o persoană să acţioneze în interes propriu, fără însă a produce un disconfort celuilalt sau a celorlalţi oameni cu care intră în contact. O persoană care are un comportament asertiv are în primul rând un nivel ridicat al autocunoaşterii, datorită acestui fapt putând să îşi identifice propriile nevoi, dorinţe şi valori, iar apoi le poate comunica adecvat şi clar celor din jur, poate să îşi susţină punctul de vedere fără a jigni şi lansa actacuri verbale la adresa celor din jur atunci când aceştia au opinii diferi