Criza datoriilor suverane arată că democraţia costă din ce în ce mai mult. Câtă vreme îşi va mai putea permite România acest articol de lux care este statul de drept? Are rost să ne încăpăţânăm, cu orice preţ, a mai fi un stat? Modelul somalez, adică statul eşuat, ne poate ajuta să răspundem la întrebări.

29.000 de copii somalezi au murit de foame în ultimele trei luni. Tragedia a răzbătut prin împietrirea comunităţii internaţionale siderate de criza datoriilor suverane. Urgenţa urgenţelor: salvarea unui număr cât mai mare de vieţi în iadul din Cornul Africii, unde cea mai cumplită secetă din ultimii 60 de ani ameninţă 12 milioane de oameni din Somalia, Etiopia, Kenya, Djibouti şi Uganda. Anxietatea mondială din planul finanţelor nu a înăbuşit omenia. ONU a estimat la 1,6 miliarde de dolari necesităţile pentru următoarele 12 luni. Dincolo de fonduri, aspectele tehnice specifice acestui ajutor umanitar masiv şi urgent au generat deja divergenţe în ceea ce priveşte soluţiile imediate şi pe termen mai lung, întrucât cauzele care ţin de climat (seceta prelungită) se asociază cu factorul politic (război civil, stat eşuat).

Somalia a devenit independentă în 1960. Prăbuşirea în 1991 a regimului dictatorial Mahomed Siad Barre (1969-1991) a însemnat instalarea haosului, Somalia devenind un stat eşuat, rămas fără guvern de atunci până astăzi. Puterea a fost preluată de seniorii războiului, indivizi fără ideologie şi fără program politic, a căror unică motivaţie o constituie jaful şi câştigul ilicit din traficul de droguri şi de armament. Lupta clanurilor a declanşat războiul civil. Fugind din calea războiului, pribegind în căutare de hrană şi apă în condiţiile unui climat în schimbare (fenomenul La Nina producându-se la 5-6 ani), agricultorii somalezi nu mai au stabilitatea şi securitatea necesare practicării ocupaţiei lor. Pescuitul ilicit în apele somaleze a f