Simon Andreea avea 9 ani şi a dispărut din Miercurea Ciuc în seara zilei de 15 decembrie 2005, pe drumul dintre magazin şi casă. La nouă luni după dispariţie, Tiberiu Burcuţă, prieten intim al mamei, are o revelaţie şi-şi aminteşte că a mers în acea seară cu fetiţa, pe ultima parte din drum. Femeia anunţă organele de anchetă. Acestea îl aveau însă în vizor pe Burcuţă încă din primele zile de investigaţii: apărea pe listingul mamei, dar şi în zona şi-n momentul dispariţiei Andreei. În ciuda numeroaselor indicii care-l incriminau, Burcuţă avea şi încă are o calitate care-l face infailibil: e poliţist. Subcomisar la IPJ Harghita. Coleg de serviciu adică cu cei care-l anchetau. În plus, cazul Simon Andreea a venit imediat după cel al fetiţei dispărute la Iaşi, unde poliţia judeţeană a fost decapitată pentru greşelile comise-n anchetă. IGPR nu-şi mai permitea o nouă lovitură de imagine. Închipuiţi-vă o şedinţă informativă cu Dan Fătuloiu (pe-atunci şef al Poliţiei Române). "Cum e la Iaşi?”. "Rău, şefu', poliţiştii au trecut pe lângă cadavru”. "Şi la Harghita cum e?”. "Şi mai rău, şefu', se pare că poliţistul a ascuns cadavrul”.
Pe 21 ianuarie 2006, Ioana mărturisea organelor de anchetă că Burcuţă i-a fost mai mult decât amic. Cuprinsă, probabil, de remuşcări, l-a sunat a doua zi, invitându-l la ea, să stea de vorbă (ştia că telefoanele îi sunt ascultate). Ştiţi ce i-a răspuns Burcuţă? "I-am spus că nu am voie să o sun sau să vorbesc cu ea, lucru cerut de conducerea IPJ, pentru a evita situaţia de la Iaşi, reamintindu-i că şi-a dat acordul ca telefonul să-i fie ascultat”. N-ar fi fost de interes operativ dialogul dintre cei doi? Da' cine mai avea vreun interes operativ...
Tot pe 21 ianuarie 2006, se efectuează o percheziţie la domiciliul lui Burcuţă. Un fel de evaluare imobiliară. Începută la ora 16:00 şi finalizată la 16:55, percheziţia e final
