Nu, nu cu masina. Victor Ponta si-a rasturnat inca o data imaginea, atata cat reusise sa si-o mai peticeasca, de la precedentele derapaje in decor. Nu vreau sa induc panica si nici groaza in randul militantilor de stanga sau printre (fragilii?) sustinatori ai Uniunii Social Liberale.
Insa, liderul PSD parca si-a jurat in barba sa nu rateze nicio ocazie de a-si taia singur fiecare creanguta proaspat crescuta sub picioarele sale.
Altfel spus, rar mi-a fost dat sa vad o mai mare desincronizare a unui politician in fata realitatilor de care se loveste. Recunosc, l-a pus la punct pe Marean Vanghelie. E un punct important castigat. Si, poate cel mai important, in ciuda tuturor fortelor centrifuge care tind sa dezbine USL, Victor Ponta a reusit pana acum sa transmita un mesaj coerent si consecvent de unitate si incredere intr-o intelegere politica al carui scop a fost, la fel, bine precizat si orientat.
Dincolo de aceste mici sau mari realizari, nu inteleg pur si simplu cum reuseste Victor Ponta sa lase aceasta impresie de razgandeala totala si imaturitate in atitudine si declaratii. De la Mircea Geoana nu am crezut ca se va mai putea ivi curand un alt politician mai inadecvat. De cand l-am vazut in strada, langa acelasi Vanghelie, in fruntea multimii de protestatari ca sperie copii vorbind despre "glontul de pe teava" politistilor, pe care l-ar fi zarit el cumva, am tot asteptat sa vad cum si cat va evolua.
Nu s-a intamplat nimic spectaculos intre timp. Doar o serie de alte gafe, impiedicari in idei, retractari tardive si razgandiri suspecte. Cand trebuia sa taca a vorbit despre nu stiu ce fata focoasa din partid, iar apoi, cand trebuia sa deschida gura, a tacut si mai neinspirat. A declarat apoi cu aceeasi degajare si incredere in propriile idei ca va fugi din tara, daca va castiga iarasi Basescu alegerile. Luat la intrebari
