Documente din arhiva Siguranţei arată că Nicolae Ceauşescu a vrut să iasă în stradă, ca să vadă URSS că poporul român este comunist. Poliţia i-a tăiat elanul şi a arestat trei Ceauşeşti dintr-o singură lovitură: pe Nicolae şi pe fraţii săi, Marin şi Florea. Ultima arestare a lui Ceauşescu s-a produs la 29 iulie 1940. De-atunci şi până în august 1944 a stat numai prin puşcării.
La 26 iunie 1940, Uniunea Sovietică a somat România să retragă armata şi administraţia din Basarabia şi nordul Bucovinei. În zilele următoare, mai marii ţării s-au întrunit în mai multe Consilii de Coroană, prezidate de regele Carol al II-lea. Pentru respingerea pretenţiilor sovietice s-au pronunţat Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Ştefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu, favoritul regelui.
După două zile dominate de tensiune şi teamă, în dimineaţa de 28 iunie guvernul român a acceptat să se retragă din cele două provincii. Sovieticii au oferit iniţial patru zile pentru evacuare, dar nu au respectat termenul.
Zeci de mii de oameni s-au refugiat în România, care cum a putut. Ca o ironie a sorţii, trenul Chişinău-Bucureşti folosit pentru refugiu se chema „Unirea". Relicva unui timp ce atunci se stingea.
CITIŢI ŞI:
Cealaltă Revoluţie: sex, sucuri şi televizoare color
Bodyguardul lui Ceauşescu: „Dacă rămânea cu noi, poate nu-l omorau"
De la condamnarea din august 1939, până în iulie 1940, Nicolae Ceauşescu a reuşit să se strecoare neobservat de poliţie. Agenţii l-au mai căutat totuşi, în februarie 1940. Prin intermediul avocaţilor mişcării, Ceauşescu atacase decizia instanţei care-l condamnase la trei ani închisoare. Iar noul termen se apropia. Neştiind de unde să-l ia, s-au interesat de el la Niculina. „Din cercetările făcute în str. Radu Vodă nr. 1 despre numitul Ceauşescu Nicolae, scria agentul trimis să-i ia urma, am stabilit că numit
