Apahida a fost construită pe locul unor cimitire celtice din secolele III şi II î.H., dar şi peste morminte ale unei populaţii germanice, care datează încă din secolul V d.H. Despre semnificaţia acestora din urmă şi a tezaurului găsit în ele vorbeşte dr. Coriolan Oprean, directorul adjunct al Institutului de Arheologie şi Istoria Artei al Academiei Române. Doctorul în istorie nu şi-a pierdut talentul de povestitor din tinereţe, când fermeca liceenii cu „istorii” adevărate. „Mormântul numărul 1 de la Apahida, descoperit în 1889, a fost botezat „mormântul princiar” şi datează din ultima treime a sec.V d.H., bazat pe obiectele găsite în interior. În această perioadă, în zona Câmpiei sud-est europene, în Câmpia Tisei şi zona Transilvaniei era o perioadă care urma dominaţiei aşa-zisului Imperiu hunic. Acesta a ţinut sub influenţa sa toată zona centrului Europei până pe la 454, când a avut loc o mare bătălie în care supuşii hunilor, neamurile germanice orientale, s-au revoltat, i-au învins şi au preluat oarecum dominaţia zonei. Din aceste populaţii se remarcă ostrogoţii şi gepizii. Din sursele istorice în general se ştie că ostrogoţii, după o perioadă în care părea că sunt mai puternici în zonă, mai importanţi, au părăsit zona dominaţiei lor, zona Câmpiei Panonice, şi s-au deplasat în Italia. Acolo vor întemeia pe ruinele fostului Imperiu Roman de Apus un regat cu capitala la Ravenna şi vor avea un mare rege, Teodoric cel Mare. Din aceste motive de cronologie, pentru că mormântul nostru de la Apahida este datat în această perioadă, istoricii au preferat ipoteza apartenenţei la acest neam al gepizilor, pentru că ei sunt cei care se succed ca dominaţie în zona Europei Centrale şi până în transilvania. În momentul când ostrogoţii au părăsit zona, gepizii nu mai aveau un rival pe măsură.”, povesteşte cu pasiune despre acest subiect dr. Coriolan Oprean. „În Transilvania, prezen