După demisia lui Cseke Attila, orice bihorean sănătos la cap nu poate avea decât regrete. (Sigur, unii jubilează că "am scăpat de un UDMR-ist", la fel cum se bucură că rămân pe poziţii bihoreni care nu fac nimic pentru judeţ. Dar n-am pretenţia că toţi sunt cu minţile acasă!).

Simpla însumare a fondurilor alocate în Bihor ar fi suficientă pentru a spune că senatorul Cseke nu se întoarce de unde a plecat cu capul în pământ. Cum însă informaţiile despre secţiile de spital renovate şi dotate modern sunt cunoscute, voi deconspira în schimb două detalii necunoscute public, dar relevante în legătură cu modul în care fostul ministru s-a raportat atât la propria funcţie, cât şi la conjudeţeni.

Luna trecută, când a inaugurat două secţii proaspăt refăcute la Judeţean, iar într-o discuţie cu medicii folosise expresia "cât o să mai fiu pe funcţie", l-am întrebat pe ministru cât mai rezistă. Întrebarea era informală, dar nu complezentă, în contextul în care deja izbucnise conflictul cu preşedintele CAS. "Sunt luat la întrebări de ce aduc atâţi bani, dar răspund mereu la fel: « Mergeţi în Bihor şi vedeţi ce s-a făcut cu ei »", a răspuns Cseke. Or, ăsta e adevărul: fondurile nu s-au dus pe apa Sâmbetei, nu au satisfăcut capriciile unor medici, nu s-au concentrat exclusiv spre comunităţi maghiare, ci contribuie la creşterea calităţii serviciilor medicale pentru întregul judeţ.

Merită să divulg ce-a spus ministrul şi când l-am întrebat dacă se teme sau nu că poate fi învinuit de favorizarea Bihorului în detrimentul altor judeţe: "Eu ce să fac dacă aici interesul pentru spitale e mai mare decât în alte judeţe? Dacă în alte părţi s-ar face proiecte, am aloca şi acolo fonduri. Dar dacă nu fac..."

Revenind la demisie, la cum îl cunosc eu pe Cseke, la cum a pus el problema când şi-a anunţat-o şi pentru că nimeni din Guvern nu l-a contrazis, am convingerea că gest