Arheologii israelieni sunt de părere că descoperirea recentă a unui tunel ce slujea drept rezervă de apă, în care au fost găsite o sabie, lămpi cu ulei, vase şi monede, sugerează că acest obiecte au fost abandonate aici în timpul unui război purtat cu aproximativ 2.000 de ani în urmă, când rebelii iudei s-au ascuns în subteranele Ierusalimului de soldaţii romanii ce urmărau să înăbuşe o revoltă.

Iniţial, tunelul fusese conceput pentru a strânge apă de ploaie, dar arheologii sunt de părere că, în timpul celui de Al Doilea Templu, rebelii l-ar fi folosit ca ascunzătoare. În 70 e.n., templul a fost ras de pe faţa pământului, împreună cu cea mai mare parte a oraşului de legionarii romani care încercau să înăbuşe revolta iudeilor, scrie Agerpres.

Arheologii au mai găsit o cheie de bronz din aceeaşi perioadă, monede pe care rebelii au bătut sloganul ‘Libertatea Sionului’ şi un desen neîndemânatic înfăţişând o menora, un candelabru cu şapte braţe, simbol consacrat al Templului.

Istoricul Josephus Flavius, un general iudeu rebel care mai apoi a jurat credinţă Romei, a scris cea mai detaliată cronică a acestei perioade.

În timp ce oraşul ardea, scria el cinci ani mai târziu, rebelii au decis că ultima lor speranţă erau tunelele. Plănuiau să aştepte acolo plecarea legiunilor romane, după care să fugă.

‘Însă acesta s-a dovedit a fi un vis, căci în destinul lor nu le era scris să scape nici de voia lui Dumnezeu, nici de romani‘, scria el.

Romanii au scos pietrele de pavaj de la suprafaţa tunelului şi au descoperit ascunzătoarea în care zăceau trupurile a mai bine de două mii de oameni, care fie se asasinaseră unii pe ceilalţi, fie muriseră de inaniţie. Biruitorii, scrie Iosephus, au prădat tunelul plin cu obiecte preţioase.

După descoperirea acestui tunel, reţeaua de pasaje subterane ale Ierusalimului va ajunge să totalizeze 1, 6 kilometri