Unele din primele lacuri pe care am fost la pescuit, acum mai bine de 11 ani, au fost cele de la Câmpeneşti. Câteodată a mers mai bine, alteori am stat în ploaie şi vânt şi am fost bucuros dacă doi peşti au hotărât să se sinucidă. Singura constantă pe lacurile acestea este Ana Vultur, cunoscută ca Anuca sau Anuţa. Când spun „cunoscută” mă gândesc nu numai la locuitorii comunei Apahida, ci şi la sutele de pescari care au pescuit în aceste lacuri. Cineva îmi povestea cum s-a întâlnit, pe un alt lac, cu un prieten din Bistriţa şi, din vorbă în vorbă, a venit în discuţie şi Câmpeneştiul. Reacţia bistriţeanului a fost imediată:”Anuca mai e acolo?”. Ana Vultur trăieşte în Apahida de 23 de ani, iar de 20 este cea care are grijă nu numai de lacuri, ci şi de pescari. Nu că le-ar pune momeala în cârlig, dar ştie ca din două vorbe să-i facă să se simtă bine primiţi. Poate şi de aceea spune că nu s-a certat niciodată cu pescarii, ci doar cu braconierii. Merge în fiecare zi de 3-4 ori dintr-un capăt în altul al salbei de lacuri, doi kilometri dus, doi kilometri întors, iar noaptea o dată sau de două ori, de cele mai multe ori însoţită de câini. Spune că nu numai că nu-i este frică, dar şi că îi face plăcere. Când vorbeşte despre lacuri, revin mereu cuvintele „cu drag” şi „grijă”. Am întrebat-o de gospodăria proprie şi dacă nu i se pare viaţa grea pe malul lacului: „Nu e greu, îmi face plăcere, tot ceea ce fac, fac cu dragoste. Am o gospodărie cu patru vaci, 200 de oi, doi cai,10 porci şi multe păsări. Mă gospodăresc împreună cu soţul meu şi, vă spun iar, nu mi se pare greu”. Este foarte încântată de faptul că Primăria, care este proprietara lacurilor, a decis să amenajeze încă trei lacuri, care vor avea regim special, cu pontoane, cu peşte mare şi mult. Despre lacurile deschise acum pescuitului spune că sunt pline de peşte: „Degeaba vorbesc unii, noi facem în fiecare an un pescui