În afara studioului, panică, agitaţie. Nu isterie ca de obicei, doar agitaţie. Jaf armat, câteva zeci de kilograme de aur au fost furate pe o autostradă, între sute de alte maşini. Poliţia în alertă, televiziunile aleargă, galbenul invadează a nu ştiu câta oară pe zi ochii celor care privesc spre sticlă. Bursele se duc şi ele naibii, britanicii sunt devastaţi la propriu şi figurat de bande de huligani.

Omul din faţa mea însă zâmbeşte şi tace. Priveşte în jos, de fapt, în sine, cu liniştea pe care doar viaţa dusă în situaţii extreme ţi-o poate aşeza pe chip şi în suflet. Atunci când ridică însă ochii, citeşti un soi de timiditate prin care respinge uşor stânjenit orice apreciere, compliment la adresa-i.

Foto: revistaknoxs.ro

“În perioada de pionieriat, când am trecut spre competiţie, am experimentat multe lucruri, am riscast, în 97 au vrut să-mi taie piciorul, m-au furat prietenii din spital, m-am operat în Timişoara, am avut bazinul fisurat, mâini, dar nu m-am lăsat, am mers mai departe, dar de doi ani de zile nu am probleme. Important e să ajungi zburător bătrân. Important e să gândeşti pozitiv, chiar poţi să reuşeşti”.

“Am avut momente la limită de supravieţuire, chiar şi în timpul cursei, şi anul ăsta la antrenament, înainte de cursă, am luat-o pe o crevasă, m-a luat avalanşa şi am fost acoperit doi metri, dar a venit apoi un alt val şi m-a scuipat afară doi metri, dar şi în momentele alea, aveam aşa o adrenalină, şi mă gândeam la ce o să se întâmple. La una din ediţii, printr-o grabă, am mers să traversez un munte înalt, nu m-am uitat la diferenţele de nivel, fără echipament, am ajuns noaptea, pe vârful muntelui, fără lanternă, cu prăpastie în stânga, prăpastie în dreapta. Am rămas blocat pe o piatră, nu vedeam absolut nimic, vânt, grindină. A trebuit să lupt psihic, au fost patru ore care mi s-au părut zile întregi, am trebuit să fac mu