Burse care trec în doar câteva minute de pe roşu pe verde şi invers, ratinguri scăzute, criza datoriilor, vacanţe întrerupte de mai marii şefi ai lumii şi revolte de stradă în Marea Britanie, asta vedem de dimineaţa până seara pe TV. Cine e de vină, ce trebuie făcut, vine criza 2.0 sau nu? Vom avea parte de o criză în V sau W?

Am ales să scriu despre o cu totul altă problemă. Plecând de la evenimentele din Marea Britanie mi-am adus aminte de Iron Lady (d-na de fier). Margaret Thatcher a dat dovadă în anii 80 că este o femeie cu un caracter puternic şi a dat dovadă că îşi poate duce planurile până la capăt.

Promovând libera iniţiativă privată, a reuşit să stopeze veşnicele intervenţii ale guvernelor în economie, a privatizat o parte din întreprinderile de stat şi a vândut serviciile şi micile întreprinderi arendaşilor. Asta, în ciuda criticiilor aduse de adversarii politici, care vedeau măsurile ei ca fiind nepopulare, mai ales reducerea cheltuielilor statului cu serviciile sociale, cu sănătatea şi cu educaţia.

Este adevărat şi faptul că pe termen scurt şomajul în Regatul Unit s-a dublat, însă, pe termen mediu şi lung, acţiunile d-nei Thatcher au dus la scăderea inflaţiei şi o creştere a randamentului.

Anul de glorie al primului premier din rândul sexului slab a fost 1984, atunci când Iron Lady a dat dovadă de forţă şi nu a negociat cu minerii care au stat în grevă pe o perioadă de câteva luni, ceea ce a făcut o gaură mare în bugetul Angliei. Astfel Margaret Thatcher a rămas în istorie ca emblema unor reforme care au dat roade pe termen mediu şi lung, chiar dacă au fost contestate în perioada implementării.

Revenind însă la titlul articolului, mă gândeam dacă în România avem o Margaret Thatcher sau nu.

Cel mai probabil că nu, dar după rezultatele obţinute în ultimele luni de Anca Boagiu, care nu demult (iunie 2011) s