Ministerul Sănătăţii deţine recordul în materie de cârmuitori: de la Revoluţie până acum, instituţia a fost condusă de aproape tot atâţia miniştri câţi ani de democraţie. EVZ face inventarul reuşitelor şi eşecurilor după 1989. Sursa: CODRIN PRISECARU

Bolnav diagnosticat de toți și netratat de nimeni, Sănătatea a fost în ultimii 20 de ani „cobaiul” a 19 miniștri. Mandatele lor au fost însă marcate puternic de zona politică, strânsă la pungă cu Sănătatea, care „nu produce autostrăzi”. Finanțiștii i-au convins rapid şi pe cei cu gânduri mari de reformare că nu pot face din nimic bici.

Chiar și în timpul Guvernului Tăriceanu, când bugetul Sănătății trecea de 4% din PIB, banii s-au topit mai mult în proiecte fanteziste, care au lăsat o „moștenire grea” succesorilor. La cârma greului minister, cel mai mult au rezistat Iulian Mincu (1992-1996), cu un mandat de 3 ani și nouă luni, urmat îndeaproape de Eugen Nicolăeascu (2005-2008)- 3 ani și patru luni.

IULIAN MINCU (1992-1996). Unul dintre cele mai bune mandate

În contrast, cel mai scurt mandat, de doar 15 zile, îi aparţine lui Valeriu Stoica, urmat de Ionel Blănculescu - mai puţin de o lună.

Doar medicul Daniela Bartoş a revenit la cârma ministerului, cu un prim mandat de patru luni şi un al doilea de doi ani şi jumătate. După debarcarea ultimului ministru, Cseke Attila, Sănătatea, în stare avanasată de slăbiciune, aşteaptă să fie resuscitată de cel de-al 20-lea conducător.

EVZ face radiografia marilor reuşite şi eşecuri ale miniştrilor de la Revoluţie până în prezent.

Cinci miniştri cu reuşite

Cinci miniştri se disting prin proiectele pe care le-au avut: Iulian Mincu şi Hajdu Gabor, Eugen Nicolăescu, Daniela Bartoş şi Cseke Attila. Medicul Iulian Mincu a fost cel de-al patrulea ministru după 89, cu cel mai lung mandat, dar şi cel mai coerent, spu