Căutam în debara, zilele trecute, un album vechi de fotografii. Din cele cu bunici fotografiate în mantouri pe Calea Victoriei. Cum înălţimea nu mă ajută cine ştie ce, ajunsesem să cotrobăi în orb într-unul dintre rafturile de sus ale unei biblioteci străvechi, plină cu de toate, exilată acolo. Scotoceala din ce în ce mai nervoasă mi-a fost întreruptă extrem de brusc şi de neaşteptat de o durere cruntă în creştetul capului. Îmi căzuse în ţeastă un ciorăpel lung de lînă brodat cu reni, din acelea care se agaţă pe te miri unde de Crăciun. Ciorăpelul era plin cu, cu… nici nu ştiu cum se numesc, un fel de racorduri metalice sau garnituri, cele care se folosesc la montarea unei baterii de duş sau chiuvetă, cam aşa ceva. Le pusesem bine în ciorăpelul de sărbătoare la ultima mutare (a cincea, a şasea?).

DE ACELASI AUTOR O Cola de sfîrşitul lumii Despre domnul Goe, cu simpatie La poştă Timp Durerea ascuţită şi surpriza m-au făcut să dau un pas în spate. Am călcat aiurea pe una dintre sandalele cu toc înalt, ortopedic, luate acum două veri şi pe care le purtasem o singură dată şi care zăceau grămadă laolaltă cu alte încălţări. Mi-am scrîntit lejer glezna. Din fericire, ce promitea a fi o avalanşă de evenimente în cascadă, ca în filmele unde personajului îi cad pe rînd în cap o minge de plajă, şase cutii de pantofi şi crosele de golf, s-a terminat aici. Nu am căzut peste aspirator ca să-l fac bucăţi, nu m-am agăţat în cădere de cutia în care se prăfuieşte o sticlă de Ouzo cu două păhărele cadou, nici de o cutie metalică, mare şi rotundă în care fuseseră biscuiţi danezi şi în care păstrăm cuie, rulete inutilizabile, imemoriale gheme de sfoară maro deja putredă şi cîrligele de atîrnat ale unor perdele de mult dispărute. Nici n-am avut norocul să calc, de pildă, pe şerpii moi umpluţi cu cîlţi, din aceia care se pun iarna între ferestre, la rîndul lor nefolosiţi, de c