Este clar: lumea bugetarilor se împarte în două: bugetari săraci şi bugetari fericiţi. Aceştia din urmă nu sunt săraci. La ei, mulţumirea sufletească merge mână în mână cu bunăstarea materială, sfidând parcă zicala "banii nu aduc fericirea"!
Aici fericirea înseamnă funcţii, înseamnă case multe, pământuri şi mai ales relaţii cât cuprinde ca să îţi sporeşti averea şi să devii de neatins.
Nici în Vrancea, sărăcia nu are nimic de-a face cu fericirea. Adică nu o să vezi un funcţionar „de jos" care, ţopăind de veselie, duce şi el acasă 600 de lei amărâţi. Şi nici vreun demnitar, fie el parlamentar, consilier, şef de instituţie sau alt bugetar din „high life" plângându-şi în pumni de ciudă că nu îi ajung de pe o zi pe alta banii din leafă, din dividente, bonusuri sau alte „combinaţii" aducătoare de profit.
Bugetarul fericit are o singură grijă: din mult să facă şi mai mult. Îmi vine în minte consilierul Diaconu de la Judeţ. Trecut de o anumită vârstă, alesul nu e nici pe departe un bătrânel modest, care aşteaptă cu nerăbdare că scape de corvezile funcţiei cu care l-au investit vrâncenii pentru a se bucura la pensie într-un loc însorit. Nu.
Bugetarul Diaconu l-ar putea face să se înverzească de invidie pe orice om de afaceri tânăr, prosper şi cu iniţiativă. Seniorul de la Cadastru, cu state vechi în Consiliul Judeţean, a avut grijă să pună ban pe ban pentru o vilă ca în Războiul Stelelor, încă vreo două apartamente, dar şi pământuri, multe pământuri. Unul dintre terenuri, la categoria VIP, la Soveja, îl face vecin cu personaje grele, pe care e bine să le ai aproape în caz de „Doamne-fereşte": foşti şefi de la SIE şi Poliţie, prefectul judeţului...
Şi acum vine întrebarea firească: de unde atâta bănet? Să fie din leafa de şef de instituţie, să fie din indemnizaţia de consilier sau poate din alte afaceri mai mari sau mai mărunte
