La Palatul Poporului, sau Casa Parlamentului, depinde ce variantă propagandistică de botezare vreţi să luaţi, funcţionează de vreo zece zile, şi o mai duce o săptămînă, o expoziţie de Outsider Art, de fapt primul salon internaţional de aşa ceva din Ro-mâ-nia. Este un eveniment "by Laurentiu Dimisca" şi trebuie să dăm nişte explicaţii şi să enunţăm nişte poveşti.

Termenul "outsider art" nu se referă la amatori sau cei care nu au luat la facultate, ci este menit să înglobeze cam toată creaţia plastică pusă în afara normelor şi canoanelor creaţiei plastice. Îţi cam trebuie ceva nebunie să ieşi în lume cu unele dintre aceste creaţii şi, într-adevăr, cei din lumea artei brute sau a artei singulare, de la care se revendică, în principal, realizatorii evenimentului de la Bucureşti, sînt încîntaţi să releve că totul a început cu nişte psihiatri care au descoperit că oamenii cu minţi rătăcite sau sisteme mult prea personale de gîndire se exprimă şi comunică prin desenele sau creaţiile lor din domeniul plastic. Au apărut cărţi despre aşa ceva, s-au constituit colecţii, au apărut vedetele genului. Primii critici ai artei brute, am putea spune, au fost medicii psihiatri, dar nu s-a rămas aici. Arta în afara normelor a ieşit dintre zidurilor azilelor, de multe ori pentru a intra în colecţii de renume astăzi. Şi autorii ei nu mai sînt pacienţi, ci simpli oameni cu intenţii artistice care nu vor să mai ţină cont de norme. Cam fiecare dintre numele care s-au impus în aceste curente artistice - arta brută, singulară, populară, naivă, raw vision, neuve invention, arta în afara normelor, noua figuraţie, arta vizionară, şi altele - care pot fi puse sub pălăria artei outsider este o poveste în sine, cu drame, dar şi fericiri, cu întîmplări vesele sau disperate, cu explicaţii personale sau generale, cu ciudăţenii, simpatii, preferinţe, obsesii. Francezii, în special, au tendinţe ho