În anii 1871-1873, Alexandru Odobescu, pe atunci ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, trimite către învăţătorii satelor din România ordinul de a răspunde la un chestionar referitor la „antichităţile“ aflătoare pe teritoriul satului, amplasarea, descrierea şi starea lor; era cerută totodată şi reproducerea legendelor locale legate de acestea, sau fapte petrecute în legătură cu ele. Chestionarele completate, aflate în opt volume la Biblioteca Academiei Române (ms.223-230), fac parte din bibliografia obligatorie a cercetătorilor şi restauratorilor edificiilor din mediul rural. Totodată, ele conţin informaţii dintre cele mai interesante referitoare la mentalităţi şi aspiraţii, moduri de viaţă, dar şi ilustratoare pentru felul de a privi al lumii săteşti de la sfîrşitul secolului al XIX-lea. În scurte vorbe, chiar ele sînt „monumentabile“, piese valoroase ale unui patrimoniu ce merită studiat, pentru a înţelege mai profund cîteva secole de viaţă rurală românească.

DE ACELASI AUTOR Contele de Rîmnic Printre blocuri la Focşani Evanghelie Zappa şi reşedinţa lui de la Broşteni, Ialomiţa La Căiuţi Bazate în bună măsură şi pe Chestionarele lui Odobescu, studiile întreprinse pînă acum arată că în secolul al XVII-lea, cu precădere în perioada domniei lui Matei Basarab, boierii încep să-şi construiască ample reşedinţe pe moşiile pe care le deţin. Curţile boiereşti – fiindcă astfel s-au numit pînă tîrziu, la jumătatea secolului al XX-lea – erau ansambluri vaste, înconjurate cu ziduri puternice, aşezate de regulă pe o înălţime. Casa boierului, anexele destinate slujitorilor şi slujbaşilor se aflau toate alipite la interiorul zidului de incintă, astfel încît suprafaţa de teren neconstruită a curţii putea adăposti sătenii cu bunurile lor, în cazul în care trupe străine sau grupuri răzleţe de atacatori făceau incursiuni de jaf. Alipită acestei incinte, o alta, mai