La mai bine de jumătate de an de la începutul revoluţiei arabe , mişcările prodemocraţie din mai multe ţări par să fi intrat în impas, potrivit unui articol publicat în varianta internaţională a publicaţiei Spiegel. Despoţii din Siria şi Libia se opun cu brutalitate rebeliunilor din ţările lor, în vreme ce Yemen pare să fie cuprins de haos. Va da procesul lui Hosni Mubarak un impuls protestelor?
Măgarul lui Gilamo
Pe 10 iunie, guvernul a dat jos o statuie a lui Hafez al-Assad. A doua zi, un om poreclit Gilamo şi-a urcat măgarul pe piedestal în locul statuii, spre deliciul publicului. Trupele regimului se retrăseseră din oraş în vestul Siriei. În acel loc, în 1982, Hafez Assad, tatăl preşedintelui actual, Bashar Assad, a dat un exemplu nemilos atunci când a spulberat o revoltă condusă de Frăţia Musulmană. Aproximativ 20.000 de oameni au murit în masacru.
Este ironic faptul că în acea săptămână din iunie, oraşul, în care fii poartă numele taţilor şi unchilor ucişi în masacrul din 1982, şi-a luat soarta în propriile mâini.
„Ne-am învins teama," a spus un bărbat care participa la una din demonstraţiile zilnice din piaţa Assi, din centrul oraşului Hama, redenumită „Piaţa Martirilor". În ultimele trei luni, trupele de elită ale guvernului întâmpinau fiecare protest cu gloanţe, ucigând zeci şi arestând mii de protestatari. Apoi, deodată, trupele au dispărut şi au luat statuia lui Assad senior cu ei, fără să ştie că fac loc, astfel, pentru măgarul lui Gilamo. „L-am dărâmat pe Assad şi am pus un măgar în locul lui!" striga mulţimea adunată.
Oraşul asediat s-a administrat singur pentru şase săptămâni. Profesorii, gunoierii şi poliţiştii din trafic s-au întors la muncă. Un comitet format din doctori, avocaţi şi ingineri, conduşi de imam-ul Mustafa Abdul Rahman, în vârstă de 60 de ani, a negociat cu guvernatorul. „Hama este liber şi va rămâne aşa,"
