Este din ce în ce mai evident că, în pofida a ceea ce cred unii sau alţii, aserţiunea, în conformitate cu care omenirea nu va mai fi deloc aceeaşi după ce va depăşi această criză, este cât se poate de adevărată.

Nenumăraţi "experţi" în economie sau relaţii internaţionale construiesc fără nicio ezitare modele care mai de care mai dogmatice. Mecanismele pentru ei sunt simple şi se reduc la experienţele anterioare ale umanităţii. Toţi îşi imaginează că ceea ce umanitatea a trăit în ultimele cinci milenii este tot ce aceasta poate experimenta. Complet fals! Această criză ne pregăteşte autentice surprize. Explozii sociale, războaie, translatarea unor graniţe sau dispariţia unor state, toate fac parte dintr-un scenariu, din nefericire, extrem de credibil.

Oamenii politici la putere, de la Obama la Putin şi Băsescu, au obligaţia, înscrisă în fişa postului, să îşi calmeze concetăţenii. Această operaţiune poate avea însă efecte contrarii. Este adevărat că panica şi stresul social nu pot fi benefice niciunei societăţi, dar ascunderea flagrantă a adevărului poate avea consecinţe şi mai grave. În societăţile democratice statul are obligaţia de a-şi informa cetăţenii, chiar dacă filtrarea faptelor este obligatorie.

Ce vedem noi azi? În primul rând constat prăbuşirea, stresul şi revenirea ciudată a burselor de dincolo şi de dincoace de ocean, în acelaşi timp cu manifestaţii şi violenţe în importante capitale europene. De la Madrid la Tel Aviv (care politic aprope că este în Europa), cetăţeni conştienţi de erorile societăţilor lor îşi manifestă hotărât indignarea. La Londra s-a ajuns însă mai departe. Acolo, în cartiere sărace şi multiculturale, tineri revoltaţi incendiază magazine şi distrug maşini. Mie mi se pare că aceste incidente seamănă foarte bine cu cele din Franţa, în urmă cu câţiva ani, atunci când cartiere locuite prioritar de cetăţenii