- Editorial - nr. 843 / 11 August, 2011 Izvoarele istorice vorbesc de o migratiune puternica in Europa intre mileniile 4 si 3 inaintea erei noastre, cea a indo-europenilor. Este vorba de civilizatia epocii bronzului. Despre traci se spune ca au aparut in spatiul Carpato-Danubiano-Balcanic la inceputul mileniului 3 i.e.n. si abia in prima jumatate a mileniului intai, i.e.n., are loc delimitarea etnica a geto-dacilor din nord, de tracii din Balcani. Vechimea atat de mare a stramosilor nostri si aria lor de raspandire ne face sa apreciem ca suntem aici dintotdeauna si "multi cat cucuruzii brazilor”, cum obisnuia sa spuna la vremea sa eroul nostru national Avram Iancu. Acesta este si temeiul afirmatiei marelui istoric Nicolae Iorga, care spunea: "romanii au o existenta pe aceste meleaguri de doua ori bimilenara”. Adica este vorba de cel putin doua mii de ani in era trecuta si de doua mii de ani in era noastra. Radacini serioase, nu gluma, cu care se pot mandri astazi doar grecii si urmasii Romei, iar dreptul primului venit ramane de neclintit si nu poate fi suprimat sub nici un motiv, indiferent de modul mai elegant sau mai putin elegant, mai crud sau mai putin crud in care ocupantul s-au ocupantii s-au manifestat. Stramosii nostri n-au fost doar o populatie de umplutura, care s-a extins ca iedera pe o suprafata de aproximativ un milion de kmp, ci ei au avut o viata statala activa cu forme de organizare si institutii ale epocii avansate, fapt care le-a asigurat dainuire, dar si forta pentru supravietuire si pastrarea identitatii. Sa nu uitam ca prin frontiera balcanica erau vecini cu grecii a caror civilizatie era mai presus decat a tuturor, dar si cu romanii, cei care inca din prima jumatate a mileniului intai dinaintea erei noastre aveau in sange morbul expansionismului. Ori cu asemenea vecini, pentru a exista trebuie sa fii, daca nu egalul lor, cel putin apropiat for