Din stirea despre tanarul intr-o ureche suit pe stalpul de la Cotroceni, care invartea ca un nebun un pistol in jurul capului, nu mi-a ramas decat finalul. A fost dat jos de o criza (cum altfel?) provocata de o supradoza de laxative strecurata miseleste in ceaiul oferit, altfel cu atata omenie, de catre negociatori.
In primul rand, nu m-as fi asteptat vreodata, in criza asta generala, sa mai avem si negociatori. Iar daca mi-ar fi trecut prin minte ca ar fiinta pe la noi asa ceva, nu as fi crezut niciodata ca pot fi atat inventivi.
Jos palaria in fata acestor baieti! Ce atatea discutii lamuritoare, ce sa mai tot schimbam idei. De unde atatea oferte capcana pentru toti nebunii care se catara pe dealul Cotroceniului, doar pentru ca l-au auzit la un moment dat pe presedinte proclamandu-se jucator si arbitrul natiunii! Ia de aici o gura de ceai, otravit din belsug cu laxativ, si te asteptam sa iti versi matele jos la noi in batatura. Scurt, eficient, fara dureri de cap si riscuri suplimentare asumate inutil.
Apoi, cine a spus ca nebunii si sinucigasii nu au bun simt? Ganditi-va ca omul catarat pe stalpul Dreptatii, din spatele Cotroceniului, ar fi avut curajul si obraznicia sa infrunte deranjul intestinal de la inaltime! Ce prapad s-ar mai fi abatut asupra pamantenilor! Asadar, omul tot a avut o urma de bun simt.
Ca baiatul, pe de alta parte, nu avea niciun motiv sa se catere acolo, ca presa a exagerat din nou cazul unui disperat, pentru ca in nebunia lui credea ca doar presedintele il mai poate ajuta, e si asta un subiect. Sunt convins ca se va gasi cel putin o minte luminata gata sa-l puna acolo unde-i locul.
Ingeniozitatea negociatorilor si inventivitatea celor care au avut de rezolvat criza de pe dealul Cotroceniului merita apreciate. Trebuie sa ai o minte relaxata ca sa poate da astfel de rezultate. Si curaj
