Începusem să enumăr care sînt grupurile de opozanţi de bună-credinţă ai Organismelor Modificate Genetic (OMG). Şi ziceam că un OMG este ceva aparţinînd regnului vegetal care a trecut printr-un laborator sofisticat şi căruia i s-a modificat discret o secvenţă din codul genetic, astfel încît să fie mai rezistent la secetă, insecte, buruieni. Să fie, carevasăzică, mai productiv. Mai ziceam că biotehnologiile scurtcircuitează nişte generaţii de încrucişări naturale repetate, necesare pînă acum pentru a ameliora un soi de grîu, de panseluţe sau de cartofi. OMG-urile nu sînt prea simpatice. Fie vorba între noi, simpla lor denumire, adică înşirarea cuvintelor „Organisme“ – în loc de „plante“ sau „soiuri“ – şi „Modificate Genetic“ – în loc de mult mai banalul „ameliorate ştiinţific“ – dă fiori. Te aştepţi să se năpustească spre tine, dinspre ogor, o creatură demnă de „Alien – partea a cincea, Monstrul din Fundulea“. Mai aminteam că inamicul numărul 1 al unor culturi, care să nu aibă nevoie de atît de multe chimicale (îngrăşăminte, fungicide, insecticide), este constituit, în primul rînd, de marile corporaţii ale industriei chimice, multimiliardare (proporţional influente politic) pe plan mondial. Şi mai înşiram trei grupuri de cetăţeni ai Europei care se opun, plini de bună-credinţă, cultivării OMG-urilor pe lanurile Bătrînului Continent: ecologiştii (se strică biodiversitatea), autohtoniştii (dorim să cumpărăm mere româneşti, nu argentiniene) şi tiermondiştii (ba să cumpărăm şi de la amărîţii din lumea a treia, căci Europa are datoria să îi ajute, dar ăia să nu cumva să devină sclavii producătorilor de OMG-uri).
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expirat De ceva vreme, asist la formarea unui alt grup: cel al snobilor de bună-credinţă. În general, ei sînt tineri, purtători de tricouri cu Che Guevara, foarte activi pe
