Nici că se putea alege un moment mai potrivit pentru a vorbi despre forma corpului. Acum, în plină vară, fiecare dintre noi ajunge sau măcar visează să ajungă pe o plajă în care să nu mai rămînă, din tot ce este, din tot ce crede despre sine, decît un trup pierdut printre alte trupuri, fără griji, fără termene-limită, fără altă preocupare decît corpul. Propriul corp, dar şi corpurile celorlalţi, înghesuite pe plajă ca o colonie de pinguini. Cum spunea cineva: animale aflate în concedii plătite.
DE ACELASI AUTOR Cum am devenit turiști Patru feluri de imagini Glume Literatura în bucate Inevitabil, pe o plajă ai ocazia să contempli o bună parte dintre formele pe care le poate lua imperfecţiunea. Rarele momente în care zăreşti siluete armonioase nu fac decît să accentueze şi mai mult impresia că specia umană dezvoltă o uluitoare varietate a abaterilor, a defectelor, a deformărilor. O leoaică va semăna întotdeauna cu o altă leoaică, iar despre pinguini, ce să mai spun, parcă toţi sînt la fel, pe cînd o aglomerare de corpuri umane oferă un inegalabil spectacol al diversităţii.
Probabil tocmai această multitudine a formelor pe care le poate lua corpul omenesc, această intolerabilă devălmăşie a conturului a condus la necesitatea de a fixa un canon al siluetei dezirabile. Din atîtea posibilităţi, trebuia să fie clar ce e urît, ce e frumos, ce e mai frumos şi, mai ales, ce e cel mai frumos. Oamenii sînt preocupaţi nu atît de lux, calm şi voluptate, cît de clasificare, ordine şi ierarhie. La urma urmei, luxul e o formă de clasificare, cu accent pe distincţie (de unde şi expresia a avea clasă), apoi calmul e un fel de ordine, iar ierarhia poate fi o sursă de voluptate pentru cei ce se vor mereu în vîrful grămezii sau, cum se spune acum, în topuri.
Deşi frumuseţea se impune instantaneu, fără a avea nevoie de introduceri, de prezentări, de pregătiri special
