Cât suntem copii, suntem proaspeţi, venind de la Dumnezeu. Încetul cu încetul ne veştejim, siliţi de „circumstanţe”. Cu timpul, jucăriile se prefac în icoane. Ne trezim în faţa sfârşitului şi ne trecem târziul încercând din răsputeri să ne îndreptăm.
Ce firi sucite! Parcă ne trăim viaţa în ciudă. În tinereţe ne aprindem, devenim invidioşi şi duşmănim din toată inima. Doar avem toată viaţa înainte! Spre moarte, abia ne mai agăţăm de firul putred oasele golite de carne.
Ştiţi ce? Ar trebui să învăţăm de la copii. Da! Sărmanii… îi mulţumeşte doar bunătatea.
Într-o lume în care mentalul şi moralul există pentru a produce bani, creatori ai propriului destin, pierdem o viaţă întreagă încercând să ne dăm seama ce avem de făcut. Cu fiecare zi trecută, în aşteptarea marilor evenimente, întoarcem spatele firmiturilor care ne ţin în viaţă.
Deşi justificabil, egoismul animalic care ne modelează păstrează doar raţiunea, înlăturând afectul. Câtă naivitate! Nu trebuie decât să ne înălţăm până în punctul în care putem vedea. Asta e totul! Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
Cât suntem copii, suntem proaspeţi, venind de la Dumnezeu. Încetul cu încetul ne veştejim, siliţi de „circumstanţe”. Cu timpul, jucăriile se prefac în icoane. Ne trezim în faţa sfârşitului şi ne trecem târziul încercând din răsputeri să ne îndreptăm.
Ce firi sucite! Parcă ne trăim viaţa în ciudă. În tinereţe ne aprindem, devenim invidioşi şi duşmănim din toată inima. Doar avem toată viaţa înainte! Spre moarte, abia ne mai agăţăm de firul putred oasele golite de carne.
Ştiţi ce? Ar trebui să învăţăm de la copii. Da! Sărmanii… îi mulţumeşte doar bunătatea.
Într-o lume în care mentalul şi moralul există pentru a produce bani, creatori ai propriului destin, pierdem o viaţă întreagă încercând să ne dăm seama ce avem de făcut. Cu fiecare zi trecută, în aşteptarea marilor
