Să fie portocaliul o culoare atât de detestată, încât PD-L trebuie să şi-o şteargă de pe fundal? Este adevărat că puţină lume mai îndrăzneşte să poarte un tricou sau o eşarfă portocalii, de frică să nu devină ţinta glumelor politice ori, mai rău, să nu fie direct asociat de către vreun ins supărat, cu partidul de guvernământ şi să se trezească împroşcat cu epitete deloc măgulitoare. De asemenea, adjectivul "portocaliu" a intrat, în mod nemeritat, în combinaţii murdare şi urât mirositoare, care, cu multă toleranţă, pot fi încadrate în categoria "limbaj licenţios", dar o formaţiune puternică, aşa cum se pretinde PD-L, are datoria de a-l aduce pe calea respectabilităţii. Nu poate trece, pur şi simplu, de la "gunoi portocaliu" (citez de pe forumuri), de exemplu, la "verde-nrourat" şi să-şi imagineze că asta schimbă totul, urmând să apară, în ochii alegătorilor, curat şi plin de prospeţime. Şi, totuşi, asta are de gând să facă, pedelistul care candidează pentru un loc vacant de deputat în judeţul Neamţ promovându-se pe un fundal verde-crud, după ce alţi patru colegi de-ai săi s-au vopsit la fel, în alegerile locale parţiale.

Discuţia despre înlocuirea siglei şi a culorii, ca parte a operaţiunii de rebranduire, este mai veche în PD-L, dar, până acum, nu s-a luat o decizie, conducerea cochetând cu diverse nuanţe şi dând mână liberă organizaţiilor să verifice impactul electoral al acestora. Verdele pare să le fi căzut cu tronc, aducându-le şi două primării. Numai că şi l-au însuşit în mod necinstit, fiindcă aparţine altora. Printr-o convenţie internaţional acceptată, este culoarea organizaţiilor şi partidelor ecologiste, cu care PD-L, care se autodefineşte de dreapta, nu are nici în clin, nici în mânecă. Nu creşte, în programul şi acţiunile sale politice, vreo eco rămurică, iar frunza promoţională a doamnei Elena Udrea a fost, demult, spulberată de vânt.

Nici