Mamele evacuate din case abandonate ale Capitalei rareori acceptă să meargă în centrele maternale, condamnându-şi copiii la o viaţă pe străzi. Scoase afară cu mascaţii, familiile „nomade" din Bucureşti se adăpostesc temporar pe la prieteni, până când îşi amenajează un nou cămin într-o altă casă părăsită din oraş.

Mario (11 luni) a adormit devreme, lângă Violeta (2 ani), sora lui, după o zi în care probabil a adunat tot praful de pe şoseaua din faţa casei. Părinţii au rămas treji până mai târziu. Ştiau că a doua zi de dimineaţă vor fi aruncaţi în stradă. Vecina lor a primit seara un telefon de la o cunoştinţă şi a spus la toată lumea. „Am mai auzit eu de astea şi n-a venit nimeni", spune tardiv Florentina, o fată de 26 de ani, uscăţivă şi cu nişte ochi albastru-mov, încadraţi bine de părul roşcat, mama celor doi micuţi. Îşi opreşte cu degetul mare o lacrimă: „Eu mă consum de la orice!"

Când poliţiştii au început să bată cu berbecul în uşă, când soarele nici bine n-a răsărit, cutremurând clădirea şi-aşa şubredă, Mario a sărit ca ars. Camera mică, pe ale cărei saltele mişună gândaci cât unghia, s-a umplut de poliţişti cu cagulă, camere de filmat şi asistenţi sociali.

Este miercuri, 10 august, dis-de-dimineaţă, la ora 6.23 şi 14 persoane, dintre care doi copii, sunt evacuate dintr-o clădire părăsită de pe strada Ţepeş Vodă, din sectorul 2 al Capitalei.

Poliţia le-a dat trezirea

Mario a fost îmbrăcat repede de mama, cu poliţiştii la uşă. „Nu-i nimic, hai, mamă! Şşşt!" Şi n-a scos niciun sunet. Toată familia Ene, părinţii, bunicii şi cei doi copii, evacuaţi cu toţii din casa din Ţepeş Vodă, merg cu o pungă de acte în mână către sediul Poliţiei Locale. „Îl omor pe Onţanu, bag cuţitu-n el. Sunt pe locul şapte pe listă la casă socială de atâţia ani şi alţii care erau după mine au primit şi eu nu", ţipă Dana, una dintre persoanele evac