Acum doi ani am făcut o recenzie la cartea lui Dan Ariely, Predictably Irrational. Editura Publica a tradus-o în româneşte cu titlul Iraţional în mod previzibil. Dacă nu aţi apucat să o citiţi, v-o recomand cu căldură, am văzut-o prin librării. Ariely este unul dintre cei mai bine cotaţi autori din zona economiei comportamentale, adică zona de cercetare (academică) economică care studiază deciziile individuale, o adevărată ruptură de zona economiei clasice, care studiază pieţe şi sisteme.
DE ACELASI AUTOR Ponta veneţianul, Antonescu cruciatul, Băsescu constituţionalistul Dicţionar de intervenţii UE în treburile interne Dragă Parlamentule, ajută-mă să te respect Moscova nu mai are răbdare cu noi. Dar cui îi pasă?Între timp, tot Publica a tradus în română şi continuarea – Iraţionalitatea benefică– Avantajele neaşteptate ale sfidării logicii la serviciu şi acasă. Chiar că neaşteptate. Prima carte a lui Ariely era cam sumbră, practic omul cerceta acolo cîteva moduri în care sîntem proşti în mod sistematic. Tindem să supraevaluăm ceea ce posedăm, tindem să ignorăm consecinţele pe termen lung, tindem să facem diverse prostii care acum, graţie unora ca Ariely, sînt clasificate şi studiate sistematic. În încheierea recenziei trecute („De ce sîntem proşti la cumpărături – Şi de ce e bine să rămînem aşa“) comiteam şi o critică de principiu. Ariely propunea diverse scheme, mai degrabă complicate, prin care statul sau alte entităţi ne-ar putea salva de noi înşine. Ei, aici aveam o problemă. Genul acesta de intenţii bune duce la catastrofe în practică, nu mai bine ne acomodăm cu propria prostie, decît să încercăm să o stîrpim dînd în alte păcate?
Tocmai de aceea e neaşteptată pirueta lui Ariely în această a doua carte. Omul se concentrează acum, nici mai mult, nici mai puţin, decît pe efectele benefice ale iraţionalităţii noastre. Adică demonstrează prin experi
