- Politic - nr. 844 / 12 August, 2011 Destinul "regizorilor” Diktatului... ...Si cat erau de aroganti. Se credeau "Dumnezeii” Europei. Calcau cu bocancii peste viata si demnitatea popoarelor. Amenintau. Dictau. La 29 august 1940, Joachim von Ribbentrop il cheama la ordin pe Mihail Manoilescu, ministrul de externe al Romaniei, fix la ora "6”. Se-ntorcea zdrobit. Soarta Romaniei era deja pecetluita: "Atunci am aflat ca ni se cere sa acceptam un arbitraj prin care sa cedam intre 25.000-67.000 de kilometri patrati, acordandu-ni-se termen pentru raspuns pana seara. In caz de neacceptare, Romania va fi distrusa...” Nori negri peste Romania. Miklós Horthy oferea totul lui Adolf Hitler, dar voia Ardealul, cu orice pret. Chiar si al armelor... Atacul militar impotriva Romaniei era ca si pornit, avand si sprijinul Uniunii Sovietice, care privea cu simpatie pretentiile ungurilor. Dar interventia ferma a Berlinului l-a stopat, in noaptea de 2 spre 3 iunie 1940, l-a oprit. Prea desele vizite facute de ministrul sovietic la Budapesta Contelui Csáky (nascut la Sighisoara!), au nascut si intrebarea unor diplomati: "De ce?” La care Csáky a dat un raspuns... diplomatic: "Noi ii cerem bumbac, iar el ne ofera Transilvania”... Nu era o surpriza. Adolf Hitler i-a trimis regelui Carol al II-lea un "avertisment” clar, la 15 iulie 1940: "Orice incercare de a stapani primejdiile ce ameninta tara voastra, prin manevre tactice, de orice natura ar fi ele, trebuie sa esueze si vor esua. Sfarsitul poate fi mai repede sau mai tarziu, poate chiar in scurta vreme: nimicirea Romaniei!” O scrisoare incheiata cu eleganta formula: "Al Maiestatii Voastre devotat, Adolf Hitler”. Statea la panda, gata de atac, si contele Galeazzo Ciano, ginerele lui Mussolini: "Memoriul unguresc va fi examinat la vreme, impreuna cu toata chestiunea privind Ardealul (pe care o stia din noptile de nabadaioasa dragoste cu fr