In luna septembrie 2009, am inceput sa simt amorteli in picioare.

Asa a debutat boala mea. Amorteli ce au devenit din ce in ce mai puternice in cateva zile. In maximum o saptamana nu mai aveam putere deloc in picioare. O doamna deosebita, medic in Giurgiu, m-a rugat insistent in acea perioada sa fac urgent un RMN. Am avut trimitere de la medicul neurolog catre spitalul "Bagdasar" pentru RMN lombar. Dupa ce am facut RMN-ul, in timp ce asteptam rezultatul, asistenta a iesit afara si m-a rugat sa mai fac o data RMN-ul, deoarece in partea de sus a imaginii ceva nu era in regula, medicul observand o pata mica, alba cat un ac. Medicul mi-a facut RMN-ul complet al coloanei si a descoperit cruntul diagnostic: demielinizare in T10. Pentru mine era ceva necunoscut, nu am inteles pe moment ce ma astepta. Cand mi s-a explicat despre ce este vorba, nu credeam ca mi se intampla tocmai mie, eu care trecusem prin atatea necazuri. Ce a urmat a fost un cosmar, am dat numai peste medici care ma informau pe holuri de spital cat de crunta este boala.

Problema medicinei in Romania ramane ca este practicata de unii oameni fara suflet si fara pregatire psihologica. In prima saptamana din octombrie, am fost trimisa la spitalul Colentina, pentru mai multe investigatii. M-a internat un medic neurolog care in maximum o jumatate de ora de la internare m-a bagat la perfuzii cu Solumedrol, fara sa-mi explice ce inseamna sau ce reactii adverse o sa am.

M-am trezit noaptea cu dureri crunte de cap, am chemat asistentele si mi-au spus ca nu au ce sa-mi faca si ca durerile nu sunt de la Solumedrol. Tarziu, dupa luni de zile, am aflat de la alt medic neurolog, ca acel Solumedrol s-a comportat in corpul meu ca o "bomba atomica". Am facut 5 zile 1 g/zi de Solumedrol, in toata aceasta perioada aveam dureri de cap groaznice si nu ma ajuta nici un calmant. Pe 13 octombrie, de ziua sot