Există ceva care poate compromite şansele Partidului Democrat Liberal de a rămâne în prim-planul politic chiar mai mult decât impactul ultimelor măsuri de austeritate? Da. O înfrângere în alegerile din 2012 pentru Primăria Capitalei, pe mâna unui candidat derizoriu precum Silviu Prigoană.

Este evident că rezultatul alegerilor locale din primăvară va cântări mult în tendinţa electorală pentru parlamentare. Chiar şi în situaţia fericită în care PDL va reuşi să-şi păstreze majoritatea primăriilor importante şi chiar şi un număr rezonabil dintre cele mici, votul politic va fi determinant în favoarea Uniunii Social Liberale. Chiar dacă USL nu va trece de pragul psihologic de 50%, care ar consolida poziţiile lui Ponta şi Antonescu şi ar scuti cele două partide de riscul izbucnirii unor lupte interne, înfrângerea PDL se anunţă severă. Singura victorie care ar putea compensa într-o bună măsură imaginea de partid deja înfrânt, atât în ochii electoratului, cât şi în cei ai propriilor membri, susţinători şi sponsori, ar fi recâştigarea Primăriei Capitalei.

Indiferent cât de mult au încercat de-a lungul timpului candidaţii să se dueleze în "proiecte pentru Bucureşti", în final bătăliile au fost pur politice. Iar cei care au devenit primari au fost recompensaţi, de fapt, pentru mesajul lor politic. Dacă ar fi fost altfel, nici Sorin Oprescu şi nici Vasile Blaga nu ar fi ajuns în 2008 în turul doi. Şi cu atât mai puţin ar fi fost ales cel care a propus cele mai fanteziste proiecte. Nu credeţi că au fost fanteziste? Mergeţi prin oraş şi vedeţi cu ochii dumneavoastră câte dintre propunerile lui Oprescu s-au materializat.

Recâştigarea Capitalei ar echivala pentru PDL cu refacerea legăturii cu majoritatea alegătorilor care i-au propulsat pe liderii partidului şi pe Traian Băsescu acolo unde sunt astăzi. Şi, implicit, o şansă ca aceşti alegători să nu aleagă să stea