Romania a renuntat de multa vreme la pretentia de a avea o echipa nationala, poate din anii 2000, ultima generatie de fotbalisti romani. Asta deoarece acum avem jucatori de fotbal care vor sa fie considerati fotbalisti, uitand ca la varsta de 8-9 ani nu visau sa faca averi din fotbal, ci sa ajunga ca Hagi, Popescu, Petrescu, Sabau, Munteanu, Stelea... Si lista poate continua!
Acum suntem tintuiti de neputinta de a renunta la Mutu, un talent nativ care si-a batut joc de cariera lui, mult mai mult decat a respectat-o. Dar asta e doar problema lui! Problema noastra ramane lipsa solutiilor cu adevarat de valoare care il pot inlocui! Sa fie acesta adevaratul potential al fotbalului romanesc? Cauze multiple sunt vazute de toti suporterii: management defectuos al fotbalului romanesc, prin conducatorii sai vestiti Sandu si Dragomir, interese meschine ale selectionerilor, dictate fie de orgolii personale, fie de impresari aflati la limita bunului-simt si a legalitatii, investitori care urmaresc doar lovituri de imagine personala, fara a dori sa construiasca un club solid pornind de la copii si juniori, autoritati locale si centrale interesate de asocieri cu diferite echipe de fotbal pentru capital politic si nu in scopul dezvoltarii fotbalului romanesc...
Solutii? Poate prea multe! Reformarea fotbalului romanesc, atat de trambitata de catre presedintele FRF, nu poate avea la baza oameni lipsiti de moralitate si idei bazate pe dorinte de premarire si inavutire personala! Ea trebuie sa se bazeze pe proiecte clare, pornind de la infrastructura si pana la atragerea copiilor catre sportul-rege, la nivel de practicanti!
Cu siguranta fotbalul este o afacere, insa nu la nivel de echipa nationala! Si asta se uita, atat de catre conducatorii fotbalului romanesc, cat si de catre jucatori si antrenori. Fotbalul la nivel de echipa nationala ar trebui, in primul ran
