Un adevăr care nu mai trebuie argumentat este că fiecare trăitor al planetei este un unicat. Nu mai puţin adevărat este că, în afara zestrei genetice care imprimă fiinţelor vii anumite trăsături, datorită faptului că aparţinem unor structuri sociale, în dezvoltarea şi conturarea propriilor noastre personalităţi, un rol hotărâtor aparţine modelelor, chiar dacă nu întotdeauna conştientizăm această realitate. Dacă dialecticienii secolului trecut susţineau că istoria este scrisă în exclusivitate de către mase, de mulţime, astăzi nimeni nu se mai poate îndoi de rolul esenţial al personalităţilor în viaţa şi evoluţia tuturor societăţilor. (...)
Un adevăr care nu mai trebuie argumentat este că fiecare trăitor al planetei este un unicat. Nu mai puţin adevărat este că, în afara zestrei genetice care imprimă fiinţelor vii anumite trăsături, datorită faptului că aparţinem unor structuri sociale, în dezvoltarea şi conturarea propriilor noastre personalităţi, un rol hotărâtor aparţine modelelor, chiar dacă nu întotd Publicitate eauna conştientizăm această realitate. Dacă dialecticienii secolului trecut susţineau că istoria este scrisă în exclusivitate de către mase, de mulţime, astăzi nimeni nu se mai poate îndoi de rolul esenţial al personalităţilor în viaţa şi evoluţia tuturor societăţilor. Pornind la conturarea portretului meu, am realizat că, în fapt, destul de rar se întâmplă ca membrii aceluiaşi domeniu de activitate să vorbească despre colegii lor (de bine cel puţin, că altfel…), cu atât mai rar când e vorba de cei mai tineri. Cel mai frecvent, fenomenul se întâmplă fie odată cu dispariţia sau cu retragerea din activitate, fie în circumstanţe speciale, în care, nu de puţine ori, este lesne de desluşit măcar o undă de interes. Nu mă înscriu în niciuna dintre eventualităţile evocate şi încerc să schiţez (nu-mi permit să spun că-l creionez pe de-
