În numărul 11 [din 1961], Zaharia Stancu, scriind sub titlul „O măreaţă victorie”, povesteşte cum a participat la toate alegerile de din 1946 încoace, cum a bătut ţara („pot spune, cu mîna pe inimă, că am fost martor ocular al tuturor prefacerilor”), şi cum „de la întîiele alegeri libere din toamna anului 1946 pînă astăzi influenţa comuniştilor asupra întregului nostru popor a crescut de la zi la zi”. Tonul articolului este confesiv, familiar, duios. Apoi, trecînd în alt registru, proaspătul ales în Marea Adunare Naţională oferă cititorilor revistei Gazeta literară, cifrele date publicităţii de Comisia electorală centrală: „(...) Au votat pentru candidaţii Frontului Democraţiei Populare 12.388.787 alegători, reprezentînd 99,77 la sută din numărul total al alegătorilor care au luat parte la vot.” Aceste cifre „dovedesc cu claritate că, în unanimitate, poporul nostru este astăzi profund ataşat partidului nostru, regimului nostru democrat popular şi că el este întru totul de acord cu politica internă şi externă a partidului şi a guvernului.” Finalul articolului se întoarce la stilul reportericesc familiar, cu o scenă ce se vrea edificatoare. Autorul întreabă un ţăran dacă alegerile au fost libere (deşi nimic din amănuntele de dinainte cu privire la alegerile din 1946 încoace, la care Stancu se declarase „martor ocular”, nu sugerau o asemenea suspiciune!). Ţăranul răspunde: „Cum să nu fie libere dacă sînt ale noastre? Acum totul e al nostru. Candidaţii sînt ai noştri. Pământul e al nostru. Şcolile sînt ale noastre. Toată ţara e a noastră.”
În numărul 11 [din 1961], Zaharia Stancu, scriind sub titlul „O măreaţă victorie”, povesteşte cum a participat la toate alegerile de din 1946 încoace, cum a bătut ţara („pot spune, cu mîna pe inimă, că am fost martor ocular al tuturor prefacerilor”), şi cum „de la întîiele alegeri libere din toamna anului 1946 pînă astăzi influe
