La 18 ani de la înfiinţare, Major League Soccer vrea să ducă sportul-rege într-o nouă fază de dezvoltare. „Soccerul“ din State nu se poate încă desprinde definitiv de modul de organizare al sporturilor tradiţionale, fotbalul american, baschetul, hocheiul şi baseballul.

Campionatul Mondial din 1994 a fost scânteia care a aprins dorinţa yankeilor de a se bucura şi ei de fotbalul european. Pentru popularizare, cu un an înainte lua fiinţă Major League Soccer, un organism francizor care a adus un aer profesionist în „miuţa" jucată de americani până la acea vreme.

Bineînţeles, MLS nu seamănă deloc cu Liga noastră cea de toate zilele sau cu modul de organizare al campionatelor de pe Bătrânul Continent. În acea parte a lumii, modelul de succes presupune neapărat comisionari, francize, salarii plafonate, conferinţe, play-offuri, all-star-game-uri, aşa cum se întâmplă de ani buni în NBA (baschet), NHL (hochei pe gheaţă), NFL (fotbal american) şi MLB (baseball), cele patru discipline care nu pot fi scoase de la inima americanului de rând. În aceste condiţii, fotbalul pe care-l ştim noi n-avea cum să facă notă discordantă, MLS fiind obligat să producă show într-un sistem centralizat.

Suişuri şi coborâşuri

Născută în 1993, liga americană a „vorbit" în premieră la vârsta de trei ani, adică în 1996, zece echipe disputându-şi titlul în primul sezon din MLS. Ca orice bebeluş, primii paşi în viaţă au fost destul de împiedicaţi. Aşteptata explozie de popularitate a suferit o grea lovitură după ce naţionala SUA s-a întors cu coada între picioare de la Mondialul din 1998 din Franţa (fără puncte şi cu un singur gol marcat).

Gripată economic, liga s-a schimbat din temelii, cu un nou comisionar (Don Garber, rămas până azi în funcţie), cu o strategie diferită, axată pe infrastructură (construirea unor baze destinate exclusiv fotbalului), cu