Viktor Pelevin, cunoscut deja cititorilor români pentru un roman precum Mitraliera de lut (Curtea Veche Publishing, 2006), şi-a dobândit de-a lungul anilor reputaţia de critic acid al realităţilor Rusiei postsovietice.

Romanul de faţă, într-o excelentă traducere semnată de Luana Schidu, consolidează din plin această postură a romancierului care priveşte din umbră, cu ochi hâtru şi lucid o lume ale cărei mecanisme le descompune cu precizie de chirurg.

Romanul îl are în centru pe Vavilen Tatarski, un tânăr plin de idei şi iniţiative care ajunge să lucreze în mediul publicitar. În jurul lui gravitează numeroase personaje, care altminteri nu interacţionează în niciun fel, singurul punct comun fiind chiar protagonistul. Fie că sunt prieteni din copilărie (Andrei Ghireev), fie că e vorba de câte un guru al advertisingului (Morkovin), personajele joacă numai roluri episodice, contribuind fiecare în felul lui la evoluţia lui Tatarski, ca într-un basm (postmodern) în care avem de-a face cu o iniţiere. Dacă la toate acestea adăugăm mult ezoterism mesopotamiam (a se reciti, cu nespuse delicii, capitolul Cele trei ghicitori ale lui Iştar), învăţături budiste, şi multe, foarte multe substanţe şi produse cu efect halucinogen, rezultă o naraţiune a cărei aparentă incoerenţă ascunde de fapt numeroase chei de lectură şi maniere de interpretare. De la bun început cititorul va fi conştient că are în faţa ochilor o farsă (în genul renghiului jucat de Umberto Eco în Pendulul lui Foucault), dar una extrem de abil pusă în scenă, cu nenumărate jocuri de cuvinte. Memorabile sunt mai cu seamă acelea născocite de Tatarski drept sloganuri publicitare.

Miza cărţii trebuie căutată însă dincolo de poveste, şi constă întro satiră fără margini a societăţii de consum. Avem în faţa ochilor o lume a brandurilor şi a sloganelor care are drept unic scop convingerea consumatorului c