Iubitor de artă şi frumos, biologul gălăţean a dedicat o carte întreagă violetelor africane, florile sale de suflet, cu care a făcut cunoştinţă pe când avea doar câţiva anişori.
„Să-ţi fie dragi florile poate fi ceva trecător, dar să le iubeşti toată viaţa este o adevărată robie". Aşa îşi începe povestea vieţii Corneliu Stoenescu, fost muzeograf, ghid şi restaurator la Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii din Galaţi. A moştenit dragostea pentru flori de la bunici şi părinţi. Avea doar câţiva ani când a văzut prima violetă africană şi a rămas fascinat de frumuseţea acestei flori.
Moştenire de familie
„De când mă ştiu am iubit plantele. Mi-am dorit dintotdeauna să devin biolog. Prima floare pe care am văzut-o este violeta africană. Mi-a fost dăruită de tatăl meu, un mare pasionat de tot ce era frumos. De la el moştenesc această dragoste pentru plante. El iubea foarte mult plantele, animalele, tablourile şi muzica. Aveam foarte multe flori în grădină", povesteşte biologul.
Dragostea pentu flori nu s-a oprit aici. Mai târziu, pentru a-şi aprofunda cunoştinţele despre botanică, a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Naturale din Galaţi. A lucrat vreme de şapte ani ca profesor de biologie. A predat la ţară, în judeţele Galaţi şi Vaslui. După aceea, a revenit pe plaiurile natale şi s-a angajat Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii din Galaţi.
Expoziţie cu violete africane
În anul 1999, la sfatul unei prietene, a organizat o expoziţie cu violete africane, la Librăria Centrală. „Aveam vreo 52 de soiuri şi peste 120 de ghiveciuri de plante. Erau foarte frumoase, toată lumea le-a admirat. Ţin minte că a trebuit să stau să le păzesc pentru că altfel rămâneau fără frunze. Multă lume a a învăţat că se înmulţesc prin frunze. Mai este şi această supertiţie a românului că tot ceea ce furi se prinde mai bine", sp