A fost si este cel mai mare compozitor roman, o personalitate uriasa, care a facut sa curga rauri de cerneala. Viata lui sentimentala a ramas insa aproape necunoscuta, tinuta in umbra, din dorinta de a nu stirbi cu nimic imaginea sa de sfinx al muzicii romanesti. Profesorul Viorel Cosma, muzicolog, critic muzical si autor a 14 volume dedicate marelui muzician, deschide cutia cu amintiri "parfumate". Documente esentiale, dezvaluiri inedite, marturii si scrisori despre un om zbuciumat, care in iubire, ca si in muzica, a ars pana la capat
O zestre fierbinte
- Domnule Viorel Cosma, va propun sa refacem din memoriile vremii un portret sentimental al lui George Enescu. A fost marele compozitor un barbat fermecator, un om cuceritor?
- Enescu a fost un barbat foarte frumos, nu doar dupa standardele epocii trecute, ci si dupa cele de acum. Era inalt si cu o statura placuta, impresionanta, virila. O stim chiar din vorbele lui. Se spune ca intr-o zi, la Paris, luand un taxi, soferul l-ar fi recunoscut si l-ar fi salutat cu "Bonjour, maitre!" (Buna ziua, maestre!) Iar Enescu ar fi raspuns imediat cu un calambur: "Oui, un metre et quatre vingt!" (Da, un metru optzeci). O actrita superba din vremea tineretii lui, Lupe Velez, l-a desemnat, intr-un sondaj facut printre artistele de cinema, drept unul dintre barbatii cei mai atragatori. E drept, se purta si foarte elegant in tinerete, pentru ca avea de-a face des cu cercurile inalte si intelesese repede ca succesul carierei sale tine, dincolo de geniu, si de relatiile cordiale pe care le avea sau nu cu aristocratia. Imbraca numai haine de comanda, bine croite, cu guler tare. Avea mai mereu o batista la buzunarul reverului, semn de mare eleganta. Purta botine cu nasturi sau carlige si, intr-o vreme, chiar manusi, pentru a-si proteja mainile, de care depindea intreaga sa cariera violonistica. Cu timpul
