- Presedintele Academiei Romane -

Clujean prin nastere, cercetator de renume international in domeniul chimiei, a adaugat excelentei profesionale si pe aceea patriotica, militand, ca presedinte al Academiei, pentru salvarea Rosiei Montane de amenintarea cianurilor

Destinul din crapatura usii

- Marile cariere artistice sau stiintifice au, de obicei, un moment de iluminare, cand iti dai seama pe ce drum urmeaza sa o iei in viata. S-a intamplat si cu dvs. la fel? In copilarie faceati experiente chimice cu chibrituri? Repetati in oglinda postura de academician?

- Chimia m-a sedus abia in anii de scoala. In momentul in care am vazut prima oara, prin crapatura usii deschise, vizavi de sala mea de clasa, laboratorul de chimie, am simtit o atractie extraordinara. Iar dupa ce am prins bazele chimiei, mi-a fost cat se poate de clar ca nu vreau sa fac altceva decat munca de laborator. Placerea si curiozitatea au fost argumentele principale ale drumului meu in viata. Am fost privilegiat ca am reusit sa imi transform hobby-ul in profesie, sa traiesc din hobby-ul meu, sa nu merg la munca doar pentru a-mi castiga traiul. Sa faci o meserie care iti place e fericire curata. Una din marile sanse ale vietii. O treime din existenta ne-o petrecem la serviciu, e greu sa suporti sa faci ce nu-ti place atata amar de vreme!

- In toate marile cariere, anii de ucenicie sunt importanti. Exista vreun dascal, anume, din anii de scoala care sa fi pus umarul la cariera dvs. ulterioara?

- Mai intai, am fost foarte atasat de invatatoarea din clasele II, III, IV, de la Scoala "Bob", din Cluj. De acolo a inceput, in fond, educatia mea. A fost o invatatoare deosebita si, ca semn al respectului pe care i l-am purtat, desi nu o vizitam in mod obisnuit, cand am fost acceptat in Academie, in chiar primele zile, i-am facut o vizita, ca sa-i s