Odată cu apropierea anului universitar, tinerii care au reuşit să depăşească fiorul Bacalaureatului se văd în faţa unei noi probleme: unde vor locui dacă vor fi admişi la o facultate din alt oraş? Căminele studenţeşti, cu miturile şi legendele lor, sau o locuinţă cu chirie, care nu spune prea multe poveşti – aceasta este dilema studentului în anul I.

Pe nedrept ignoraţi în detrimentul procentului-record de elevi care au picat Bac-ul, abolvenţii de liceu admişi la facultăţi din alte oraşe decât cele de reşedinţă trebuie să ia, în această vară, o decizie cât pentru întreg anul universitar: unde vor locui în primul an de studenţie - la cămin sau în chirie? Adesea condiţionaţi de bugete austere ori de ofertele universităţilor, mereu în criză şi ele, „bobocii" trebuie să aleagă între confortul unei locuinţe, la preţurile iraţionale din jungla imobiliară românească, şi vicisitudinile traiului într-un cămin studenţesc, cu preţul sacrificării intimităţii.

Legendele alimentate constant despre căminele studenţeşti trebuie să aibă, ca toate legendele, şi o parte de adevăr. Fie că este vorba de lipsa curăţeniei, agitaţia şi gălăgia continuă ori zgomotele ritmice prea expresive, disconfortul creat de tabieturile stranii ale colegilor de cameră sau aglomeraţia dezordonată dintr-o cameră prea mică pentru energia unui student, viaţa la cămin presupune, cu siguranţă, o mulţime de compromisuri.

Pe de altă parte, traiul în comunitatea unui campus studenţesc garantează o mulţime de experienţe palpitante - de la socializarea alături de tineri cu aceleaşi preocupări, credinţe sau, fireşte, orientări la renumitele chermeze ad hoc pe holurile căminului. Cel mai mare avantaj este însă preţul redus pe care un student îl plăteşte pentru un loc la cămin, în comparaţie cu costurile inabordabile ale garsonierelor.

Cei care preferă însă ca masa să fie masă şi