Patru biserici din lemn şi o mănăstire care aduce cu un giuvaier al trecutului şi tradiţiei creştine reprezintă comoara ascunsă a localităţii. Nu te poţi numi dâmboviţean autentic dacă nu ai trecut măcar o dată pe la lăcaşurile de cult datând din secolele XVI - XVII, toate incluse în patrimoniul naţional şi UNESCO.
La Cobia se poate ajunge uşor şi ieftin, existând mijloace de transport în comun care te poartă spre aceste plaiuri. Cu autoturismul personal, traseul de aproximativ 25 de kilometri este o adevărată încântare, fiindcă traversează în mare parte codrii Cobiei, unde te poţi opri să admiri arborii seculari sau să cauţi locurile ce amintesc de vestitul haiduc: Puţul Cobiului, Drumul Cobiului etc.
Comuna ascunde monumente din vechime, de o frumuseţe aparte, care merită vizitate. Nu te poţi numi dâmboviţean autentic dacă nu ai trecut măcar o dată pe la bisericuţele din lemn, construite în secolele XVI - XVII, toate incluse în patrimoniul naţional şi UNESCO, şi pe la Mănăstirea Cobia, ctitorită la 1572 de Badea Balosin Stolnicul, lăcaş ortodox unic în ţară prin decoraţia exterioară din cărămidă smălţuită - verde, ocru, sienna - care îi dă aspectul de imensă bijuterie.
„Am colindat ţara în lung şi în lat în diferite pelerinaje religioase. Târziu, am descoperit şi bisericile de la Cobia. Am rămas uimită câtă frumuseţe am găsit aici, la o aruncătură de băţ de Târgovişte”, spune Maria Panait, 67 de ani, din comuna Comişani.
Comoara din plantaţia de nuci
Mănăstirea Cobia a funcţionat până la secularizarea averilor bisericeşti, moment în care, fiind părăsită de călugării greci, a devenit biserică de mir. În perioada 1572 - 1752, lăcaşul a fost reparat şi transformat în mai multe rânduri. Apoi, a fost lăsat pradă vremurilor. Abia în 1989, preotul paroh Ioan Popescu a demarat, în condiţii de clandestinitate, reparaţiile imp
