Clujeanca Mihaela Carmen Bacalu, (51 de ani), care a plecat în Germania acum 30 de ani, în comunism, a susţinut primul concert în România, în oraşul său natal, alături de propria ei orchestră. Artista, violonistă în Orchestra de Stat din Frankfurt, spune că tatăl ei este cel care i-a cultivat pasiunea pentru vioară.
Îmbrăcată simplu, cu o geantă pe umăr şi fără vioară, Mihaela Carmen Bacalu se plimbă ca un turist în centrul Clujului, oraşul natal despre care spune că are un magnetism aparte. Violonistă în Orchestra Filarmonicii din Frankfurt (Oder), din landul german Brandenburg, artista se bucură acum de o binemeritată vacanţă de trei săptămâni acasă. Ea a plecat din ţară în 1980, legal, pe vremea lui Ceauşescu. A semnat un contract care avea să-i schimbe soarta şi să-i deschidă porţile spre elita muzicii europene. Nici nu bănuia atunci că, într-o bună zi, mica sa vioară o va purta prin toată lumea, că acordurile ei vor fi ascultate de Papă şi că va avea şansa de a-i acompania pe tenorii Jose Carreras şi Placido Domingo.
Viaţa ei poate fi subiect de film, de la câştigarea concursului din Germania, plecarea într-o lume străină, unde nu avea pe cine să se bazeze şi până la călătoriile în toate ţările lumii. Acum, oraşul Frankfurt i-a devenit casă, iar de Cluj o desparte un drum de două ore cu avionul. Şi azi, după mai bine de 30 de ani de experienţă, are emoţii când urcă pe scenă. Nu şi-a pierdut nici modestia. La fel s-a întâmplat şi la Cluj, la sfârşitul lunii trecute, când a concertat pentru prima dată acasă. Pentru ea, cheia succesului înseamnă mult, mult exerciţiu, pentru ca totul să iasă cum îşi doreşte, cât mai aproape de perfecţiune. „Este o vorbă printre violonişti: cheia succesului înseamnă să ai degetul potrivit pe coarda potrivită la timpul potrivit", spune zâmbind Mihaela Carmen Bacalu.
„La început nu mi-a plăcut vioara"
